Asteptarile mari si placerile mici

Suntem mereu pierduti in universul asteptarilor, printre banalitati si rutine; sau poate tocmai de aceea, pentru ca ne sufocam in rutina. Asteptam sa se intample ceva, sa se termine, sa ne treaca suspinele, durerile, sa treaca tristetea, sa gasim job-ul cel bun, sa vina cineva, printul pe cal alb sau printesa minunata – depinde de caz. Speram (si facem asta asteptand, desigur, nicidecum contribuind, impingand, fortand sa se intample) ca el/ea sa se schimbe, dupa cum ne sunt asteptarile, cum altfel?! Iar asteptarile astea sunt cateodata mici si deloc importante, sau mari, dificile si uneori fara sfarsit. Asteptam senzatii extraordinare. Vrem adrenalina. Cerem o dragoste mare. Vrem totul. Si uitam de lucrurile de fiecare zi. Alea simple (micile placeri pe care le trecem cu vederea) din care este alcatuita fiecare zi a noastra. „Sometimes,” said Pooh, „the smallest things take up the most room in your heart.” – A.A. Milne, Winnie the Pooh