„Toamna-i o senzatie de joc de dragoste, cand, cotropit de culoare, te dai batut si te arunci la pamant, desenandu-te pe iarba.
Toamna-i orgoliul de a fosni frumos dupa ce ai murit.
Toamna din orasul de acasa, parca se intampla mai mult in amintire decat pe strazi.
Toate frunzele astea… La toate frunzele candva le aveam nume; candva le iubeam.
Frunzele toamnei se usuca in forma de ureche, ciulite catre pasii mei, cautand picur din povestea verde de dragoste de odinioara.
Povestea toamnei nu se spune la toata lumea. Povestea toamnei se spune celor care au frunze in loc de urechi.” Emilian Eli Pintea
Zuilen, Olanda, Octobrie 2015
Bucuresti, Romania, Noiembrie 2015