Cand tristetea se transforma in dragoste: The Paris Piano Man.
„The great compassionate souls always take their overflow of sorrow and turn it into love.” – Elizabeth Gilbert
Hi guys,
thank you for your mails. I just got back home in Germany safe and tired from a 24h drive. … Everything started in a irish pub in Konstanz while I was watching the soccer match between France and Germany. After I saw that insane violence I just followed my heart and went to Paris with my piano. This was one of my most touching moments in my life and I need to rest and reflect about what happened in this short time. I will responde you as soon as I can, I hope you guys understand
Davide (n.r. Klavierkunst)
Intreaga lume s-a trezit socata in dimineata de dupa atacurile de la Paris. Unii dintre noi ne-am socat cumva in timp real.
Intr-un soi de ceata, cu neincredere, speriati, temandu-ne, ne-am simtit ca si sum ne-am trezit (d)intr-un cosmar Sambata 14 Noiembrie. Eu cel putin asa am patit. Apoi am verificat stirile si am stiut ca nu a fost un cosmar sau o plasmuire a subconstientului meu. Parisul fusese atacat. Intunericul, teama, lipsa de speranta au luat locul atmosferei relaxate ce domnea in Paris.
Elisabeth Gilbert scria socata „I don’t know why this is happening”. Dar cine stie?! (Nu-mi dati explicatii despre cote si despre imigranti sau despre credinte; ce s-a intamplat la Paris nu are legatura cu astea.) „I don’t know why this is happening. But I will stay here with you. I will sit beside you. I see your pain, and although I don’t know how to solve it, I will be here with you. The great compassionate souls always take their overflow of sorrow and turn it into love.”
Un astfel de gest de dovada de dragoste a venit o zi mai tarziu, sub forma unui barbat (neidentificat la inceput ce s-a dovedit a fi Klavierkunst) ce si-a adus pianul tractat cu bicicleta in fata la „Le Bataclan”, sala de concerte pariziana unde au fost ucisi 90 de oameni si multi altii au fost raniti. „Piano Man” a ales sa lase deoparte durerea pe care probabil ca a simtit-o si a transformat-o in dragoste.
Mi-l imaginez trezindu-se dimineata cu un nod in gat si un gol in inima, o gaura atat de adanca incat probabil ca nu-i putea vedea fundul. Probabil ca s-a asezat pe marginea patului, cu capul in maini, plangand pentru orasul lui … dar apoi ceva trebuie sa se fi schimbat. Trebuie sa se fi schimbat! In loc sa ramana agatat in durere, el a lasat-o sa se transforme intr-o revarsare de iubire. In fond cu ce te mai ajuta ca plangi?
A coborat, si-a luat bicicleta, a inhamat pianul si a decis sa raspandeasca iubire in lume. Si-atunci a atras atentia lumii. Cu semnul pacii pe pian si curajul in inima i-a cantat lumii Imagine-ul lui John Lennon. Frumos de-ti taie rasuflarea. Fie ca noi toti sa reusim in momente atat de tragice sa gandim modul in care putem transforma durerea in iubire.