Impresii

Saptamana asta, din frumoasa si indepartata Suedie, au venit doua fete. L-au inlocuit pe Mos Craciun in Bucuresti, in Noiembrie. de fapt nu l-au inlocuit, ci ele cred ca au fost chiar spiridusii mosului. La plecare raman si impresii. Acestea sunt ale Danei despre Bucuresti si parte din oamenii lui:

„Mno, stati asa ca-i randul meu la impresii 🙂 .
Doar ca eu n-o sa taguiesc sau nominalizez pe nimeni, pentru ca fiecare om pe care l-am strans in brate a fost o regasire. Toti prietenii mei „imaginari” au capatat un chip, un suflet si o personalitate.

Dar eu vreau sa vorbesc despre Bucuresti, cetatea din cartile Hortensiei Papadat-Bengescu, ale carei volume le-am aflat pe taraba anticariatului in aer liber de pe Victoriei si despre oamenii lui, intalniti in goana catorva zile. Despre muncitorii care aveau treaba in coltul pietei unde ma oprisem sa fumez o tigara si isi cereau scuze ca ma deranjeaza, despre doamna venerabila cu bratele impodobite de bratari ascutite ca Xerxes din filmul 300 si care isi bea cafeaua cu cinci plicuri de zahar si ardei iute in timp ce ne povestea cum regele Suediei i-a prezentat dormitoarele regale, femeia care ne-a facut colaci, peste program, la Muzeul Taranului Roman, si careia i s-a luminat fata cand i-am multumit in ungureste, despre multimea de la targul Gaudeamus inghesuindu-se la standurile de carti, despre o banca din Cismigiu, unde am stat ore la povesti cu un prieten vechi, intalnit pentru prima oara.

Despre gazdele mele, care m-au primit ca pe o alta fata sau sora a lor (Lia, mamele noastre sunt nascute in aceeasi zi, de ziua regelui 🙂 ), cafeaua la ibric bauta in miez de noapte ascultand rock ca in adolescenta, despre omul de la ghiseul de check-in care ne-a lasat sa trecem cu bagajele noastre pline de carti, zacusca si carnati care aveau mult peste limita admisa, sau despre curtea cu struguri inca vii in soarele de sfarsit de Noiembrie, unde patru fetite strangeau in brate pernutele-cadou sub ochii bunicii care avea anii mei.

Am vazut atat de multi oameni sarutandu-se, am vazut soare si stradute linistite, Centrul Vechi si coada calului lui Mihai Viteazul si m-am bucurat de toate ca un copil, dorindu-mi sa am mai mult timp de petrecut cu oamenii cu care m-am inteles din priviri si cu care stiu ca am sa impart ciocolata si gradini cu statui. In curand.” – Dana Hering

Comentati?