Povestea lui Twix

O cheama Veronica. I se spune minuni.ro Este fata cu inima la vedere, cu un caleidoscop in priviri, cu lumina in suflet si mereu in jurul ei. Iubeste trandafirii, poezia, prajiturile, bunatatea, pisicile si pe Lola. Traieste doar cu iubire. Exact ca in cuvintele de mai jos:

„Mă-ntorc acasă după o zi plină, ca un puzzle mare ale cărui bucăți s-au potrivit perfect. Îndreptându-mă spre metrou, trec pe lângă toate magazinele mici, de pe geamurile cărora sclipesc ambalaje de ciocolată. Mi-e poftă de-un Twix. Mi-e foarte poftă de-un Twix, dar mi-am promis acum ceva vreme că nu mai mănânc nimic dulce până mâine seară. Am rezistat atât, e doar o zi, îmi spun și mă opresc la ultimul chioșc. Un Twix, vă rog. Mare sau mic? Mic (așa mă mint că am păcătuit mai puțin). Aud metroul, mă grăbesc spre el, apuc să mușc cu poftă dintr-o bucată. Înainte să se închidă ușa urcă grăbiți patru băieți, au între cinci și, poate, doisprezece ani. Unul dintre cei mai mici mă întreabă, fără ocolișuri, dacă îi dau și lui ciocolată. Uite, îi spun, și îi întind cealaltă bucată. El o scoate din ambalaj și îmi face un cadou: o împarte la patru și îi dă fiecăruia o bucățică. Sunt frații mei, doamnă, împart tot cu ei. Iar mie îmi pare rău că nu am vrut să păcătuiesc cu o ciocolată mai mare.” – Veronica Soare

Comentati?