Câteva gutui

„Am fost azi in piata. La o taraba, o familie de andaluzi vindea vreo 20 de sortimente de masline preparate dupa retete traditionale.
– Gusta! Uite, astea cu ton sunt excelente. Sau astea cu ceapa si rosii. Si astea umplute cu usturoi.
– Mmmm. Astea cu usturoi sunt fantastice! Si astea cu ton, da. Si usturoiul asta murat e bun.
– Le facem noi, spun doi deodata, cu mandrie. Am mostenit retetele de la strabunica din partea tatei. La noi la Baena sunt multi care prepara masline, dar asa nimeni.
Am gustat. Am ajuns acasa cu vreo 600 de grame de masline in 3 caserole. Delicioase.
Vanzatorul de fructe de undeva de prin nordul Spaniei. Tot numai zambete.
– Ce iti pun?
– Persimon, granada, pere, struguri… Stai. Ce struguri sunt astia?
– Moscatel.
– Dar au aroma sau sunt ca aia din supermarket?
Ia o ramura cu vreo 6 boabe uriase, aurii, desface o sticla de apa, le spala si mi le da razand:
– Daca nu iti plac, iti dau toata marfa gratis.
Erau atat de dulci si aromati incat am inceput si eu sa rad.
– Pune-mi 2 kg. Wow! Gutui! (Erau galbene, enorme si parfumate si n-am rezistat sa nu le miros)
– Iti pun?
– N-am vazut gutui de cativa ani. Da.
– Pai nu prea se vand asa. Din ele se face dulce de membrillo.
– Stiu. Ce bun e cu branza de tip Burgos!
Iar rade cu toata fata arsa de soare si cu dintii albi neregulati care ii dau un aer strengaresc.
– Stii cum face bunica mea dulce de membrillo (marmelada de gutui)? Le pune intai in cuptor asa cu coaja cateva ore. Dar stii, cuptor cu foc de lemne, la tara. Apoi le paseaza cu mana, le da prin sita, le fierbe cu putin zahar pana se ingroasa… si mananci pana cazi.
Rade. Radem, de fapt. Ceilalti care asteapta cu pungile pregatite confirma si isi amintesc si ei cum se prepara marmelada. Unii pun lamaie, altii scortisoara sau cuisoare. A fiecaruia e cea mai buna. Eu tin in mana o gutuie de jumatate de kg si ma gandesc ca o voi manca asa, cruda, cu fiica-mea.
Miroase a gutui la mine in casa. Si parca mi s-a facut dor de oameni nestiuti si de o bunica mestecand cu lingura de lemn in marmelada, pe o soba cu lemne.
Azi sunt mai bogata putin. 🙂 ” – Vadvirág Violeta