Cei mai multi dintre voi aveti un cont pe Facebook. Si stiti despre aplicatia „On this day” care face o rememorare a postarilor din anii precedenti. Asa am descoperit astazi ca avem o minte extrem de parsiva, care ne ascunde multe din lucrurile care deunazi erau importante pentru noi. Sau poate ca nu mintea e de vina, ci noi suntem superficiali si uitam extrem de repede tot ce ni se intampla.
România AZI inseamna Colectiv – 30 Octombrie; pana in acest moment 55 de morti. Sper sa ramana neschimbata cifra asta, desi sunt constienta ca e o speranta desarta pentru ca mai sunt multi in stare foarte grava si pacientul cu arsuri atat de severe este impredictibil.
Dar dincolo de Romania AZI mai este si Lumea AZI. Ultimele doua saptamani au fost teribil de funeste: Flight 9268 – 31 Octombrie; 224 de morti, Beirut – 12 Noiembrie; 45 de morti la prima strigare, Paris – 14 Noiembrie; 127 de morti. Nu-mi spuneti ca nu ne priveste, pentru ca gresiti. Cineva a scapat din mana haturile mortii si ea isi face de cap. In plus, cand moartea se afla prin preajma nimic nu mai poate fi frumos, parca nici nu mai poti sa-l percepi. Stii doar ca puteai fi tu, puteau fi ai tai (daca nu chiar sunt si de-ai tai pe-acolo). Ce s-a intamplat la Paris ne priveste pe toti (ma refer la Paris pentru ca e cel mai proaspat si pentru ca premeditarea este absolut terifianta). Si-apoi Parisul e al nostru, al tuturor, nu doar al Frantei. Este leagan al culturii, artei si istoriei omenirii. Daca argumentele voastre in legatura cu ce se intampla acolo sunt: „Ce se intampla in Paris este oribil, daaar …” opriti-va aici pentru ca si voi sunteti parte a problemei. NIMIC nu justifica asta. Exact, NIMIC!
Si acum sa revenim la Romania AZI, in urma cu un an:
„România AZI
Ebola. Siria. Iran etc.
Copii care mor de foame pretutindeni în lume.
Putin.
Ucraina.
Avioane cu turiști olandezi care sunt doborâte din senin.
Și România. Acum aproape vîndută. Vîndută ca o vită, la fel ca Mădălina din Ciuleandra lui Rebreanu. Mădălina, a cărei frumusețe și sărăcie i-au adus pieirea. România, azi, cu 2 zile înainte de alegeri.
România prinsă între extremele dorințelor de mai bine ale unor tineri ingenui sau intelectuali cu mâinile legate si ignoranța crasă a prea multor oameni – prea simpli si prea manipulabili – care trăiesc oricum la fel ca acum 40 sau 60 de ani.
Oameni care din necunoaștere și rutină obosită și mizeră, sau din prea mult privit în televizor, sau pentru o sticlă de ulei și un kg de făină l-ar vota acum și pe Ceaușescu reîncarnat. (Nu, nu e niciun a propos. Nu vreau să îl flatez pe Victor Ponta).
La mijloc, aproape jumătate de țară fără încredere că se mai poate schimba ceva. Jumătate din locuitorii României, amortizați, presați sau alienați social și amoralizați până la indiferență totală sau la cinismul neimplicarii … orice se întâmplă în jur.
„Suntem din nou puși în situația de a alege între răul mai mic și răul mai mare.” Fals. Suntem în situația de a alege între trecutul convertit in prezentul la fel de mincinos și de mizer și calea spre (s-ar putea) mai bine.
Spre un viitor mai puțin sumbru. Spre o posibilă evoluție.
Avem șansa să ne decidem singuri viitorul, dacă ne ridicăm din pat, din fața televizorului, sau a telefonului, sau a Facebook-ului sau a paharului sau … și mergem la vot. Cu o ștampilă în mână și în număr suficient, putem chiar reuși să îl alegem presedinte pe românul Iohannis.
Care nu se pozează cu preoți, care nu e o caracatiță de fărădelegi și nu are atât de multe datorii de plătit și atâtea grațieri de făcut. Care vădit nu e dotat (și nici nu își dorește) să își jefuiască țara și concetățenii, printre altele …doar pentru că poate!Măcar aceste motive ar trebui să ne îndemne să acționăm, să alegem adică, acum, ceva mai bun. Să nu-i lăsăm pe alții să hotărască în locul nostru, în locul copiilor noștri.
Și în general să nu mai răbdăm, să nu mai acceptăm minciuni și circ.
Să îngropăm odată pentru totdeauna generația sinistră de „politicieni”: generația lui Iliescu, Năstase, Sârbu, a baronilor locali și a lui Victor Viorel Ponta, învățăcelul lor dedicat și înfricoșător de periculos.
Nu lui Iohannis îi dăm o șansă votându-l, deci acționând, ci nouă ne-o dăm… șansa asta.
Altfel, cea mai bună opțiune a oamenilor din țara asta, oameni care se regăsesc cât de cât aproape de normalitate, este să-și facă rapid bagajele și să plece oriunde or vedea cu ochii.
Oriunde democrația își are – sau încearcă să-și aibă – un loc bine stabilit.
Oriunde se simt liberi și sunt – măcar un pic – respectați pentru munca lor.
Oriunde sunt tratați ca oameni și nu ca “p**ime”.
Deci aveți aceste 2 opțiuni: ori votați, ori vă faceți bagajele.
Ebola. Siria. Iran etc.
Copii care mor de foame pretutindeni în lume.
Putin.
Ucraina.
Avioane cu turiști olandezi care sunt doborâte din senin.
Și România, azi. De vânzare.
O „cumpărăm” noi sau o lăsăm cadou mișeilor.
România. Adică noi. Cu 2 zile înainte de alegeri. Avem încă posibilitatea de a ne salva. Pe noi înșine, „mijlocul” din ce în ce mai subțiat al tarii …și pe cei săraci cu duhul, care mai au totuși cale lungă până să ajungă în împărăția cerurilor.” – Roz Ana
November 14, 2014
