Dragostea e ca vinul

„Despre dragoste imi spunea prietenul cel intelept:
„Dragostea e ca vinul!” asa imi spunea, iar eu conduceam in stanga lui peste dealurile toamnei si zambeam gandind superficial, intr-o doara, cat e de bine ca dragostea nu inverzeste fiola…
„Nu la betie ma refer”, a adaugat iar eu nici n-am clipit, de parca n-ar fi fost gandul meu…
„La inceput e ca mustul. E buna si dulce. Se bea cu paharul indelung lipit de buze, nu l-ai mai lua de la gura. Vine si o vreme sa se involbureze si ti-e urat de ea si mai c-ai deserta-o daca nu te-ar tine de suflet amintirea dulcetii de mai ieri. Apoi ea se limpezeste si capata consistenta, isi pierde deseori dulceata, dupa cum i-a fost bobul, dar capata tarie. Apoi cu anii ajunge sa dobandeasca clasa, sa ia valoare.”
„Stiu, stiu, acum stiu si eu” am zis. „Dar pana sa ma invat la vinul asta, am umblat tot dupa picioarele acelea frumoase si bronzate care storceau strugurii.”
Stiam ca va zambi… A zambit, cred, de cat de prost viticultor eram mai demult, ca de condus, tocmai depasisem frumos.” – Dragostea e ca vinul de Emilian Eli Pintea