„De Ziua Educaţiei m-am trezit la 6, e un chin pentru mine asta, dar a meritat. Trebuia să merg cu elevii să facem curăţenie pe Faleză. Lacul era atât de liniştit, încât reflexiile erau perfecte, ceea ce era sus era ca şi ceea ce era jos. Am făcut multe fotografii, dar ceea mi-a plăcut mult a fost faptul c-am stat de vorbă cu ai mei elevi din clasa a XII-a.
În lumina blândă a toamnei, am stat pe pietre şi-am vorbit. Despre filme, despre poezie, despre bac, despre vizita la Muzeul de Artă pe care vreau să o facem. Mă uitam la ei cât de faini pot fi când sunt dezinhibaţi şi fireşti. Era ca şi cum eu nu sunt diriginta lor, ci o prietenă. Şi mă gândeam că poate astfel ar trebui să fie învăţământul. Liber, fără trac, astfel încât să poată fi ei înşişi. Da, stări de spirit trebuie să le oferim, precum bine spunea Noica.
Am mai fi stat, dar Bianca, eleva cea mai bună, trebuia să meargă la Consiliul elevilor. Au plecat s-o conducă, eu am rămas pe bancă. Unul dintre ei, un băiat, s-a-ntors şi a stat alături de mine. A trebuit să fie o astfel de zi ca să aflu că Ionuţ desenează, că are har, avea desenele cu el, că vrea să înveţe japoneza şi să plece în Japonia.
-Ionuţ, regreţi că ai venit la acest liceu într-a zecea?
-Nu, din contră, mă gândeam zilele trecute cât de rău ar fi fost să rămân dincolo. Aici e mult mai bine. Doamna profesoară de română ne trimite pe e-mail documente, referinţe critice, tot ce ne trebuie pentru bac, la oră ne explică, vorbim, comentăm, la matematică sunteţi dumneavoastră şi înţeleg, căci dincolo nimic nu înţelegeam, la biologie, doamna profesoară, de asemenea, predă foarte bine. Clasa noastră chiar are noroc de profesori foarte buni.
Am zâmbit. Sunt de aceeaşi părere. 🙂
A fost o zi specială a Educaţiei, poate aşa cum ar trebui să fie ea cu adevărat, la nivel de stare.
Nu pot să-nchei fără gândurile lui Constantin Noica:
„Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi dau lecţii. Totul trebuie învăţat pe din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi… Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. Filozofia ca donjuanism. Pe lângă ea, oamenii de specialitate fac simple căsnicii burgheze. Esenţialul e să cucereşti. Nu să accepţi. Nu să ştii.” – Constantin Noica în Jurnal filozofic” – text: Ioana-Steluţa Manea
(fotografia am ales-o de aici pentru ca Maggie Smith jucand-o pe McGonagall este pur si simplu minunata; asa cum trebuie sa fie toti profesorii: aspra, dar corecta, cu privire taioasa cand musterii calca pe bec, dar cu inima cat ea de mare impartita pentru fiecare dintre copii, de-asta …