Un sfat mai mult, decat indemn
„Ne-am întâlnit întâmplător în parc, eu cu câinele, el cu câinele. Mi-a zis că suferă de scleroză multiplă. L-am întrebat dacă este singur și mi-a zis că nu, că are un băiat și 2 nepoți foarte frumoși. M-a impresionat cu atitudinea lui demnă și încrezătoare, deloc plângăcioasă sau suferindă. Apoi mi-a povestit de soția lui care a murit acum ceva timp, după 35 de ani în care i-a stat alături și l-a îngrijit: „Încă mă mai trezesc dimineața și în primele secunde mă sperii că nu e lângă mine în pat. Apoi mă apucă durerea amintindu-mi că nu mai e. Așa că, domnișoară, nu renunța niciodată la ceva sau cineva care îți e alături, mai ales la greu. Viața asta e făcută din șaptezeci la sută suferință. Ori dacă nu ai un om lângă tine cu care să suferi împreună de foame în cele câteva zile de dinainte de salariu, atunci da, te poți numi un om singur.” – text si fotografie Corina Băcanu
