Căutam un mail mai vechi, şi-am dat peste acest mesaj de la Domnul Profesor Ioan Mircea Popovici. Precum am mai spus, de ani buni comunic cu dânsul, de câteva ori pe zi, fiindu-mi mereu aproape în perioadele grele prin care am trecut.
Am undă verde de la dânsul să împărtăşesc, fiind un om foarte deschis.
Mă gândesc că aceste rânduri pot fi întăritoare şi pentru alte suflete… – Ioana Steluta Manea
„Trăieşte-ţi unicitatea şi bucuria de-a fi cea care eşti, cu căţelul tău, cu prea multul credit dat unora … Şi nu uita: singura zonă de unde nu-ţi pot veni dezamăgirile sunt cele stabile în viaţă … Şi ce poate fi mai stabil decât Infinitul cu cele două locuri ale sale, în tine şi în cer …
Încearcă să te bucuri de libertatea spiritului, experienţa de până acum foloseşte-o să nu pui stavile aripilor tale… Fii ce eşti, fă ce ştii mai bine şi bucură-te de ale tale aşa cum sunt… întru numele… şi aici referirile le faci după cum îţi este la îndemână… cel dus la biserică le spune din biserică… dar tu spui ce-ţi spune ţie sufletul tău…Nu te angaja în explicaţii surzilor, nici numele nu trebuie pomenit… Şi chestia asta făcută cu dragoste şi bucurie… Şi să nu urăşti, zic doar să mergi pe tot ce te adună în ale tale… Şi precum corzile viorii, sunt mai multe care fac cântecul…aşa şi cu personajele care acoperă persoana…
Nu te mai lasă atinsă de cele care nu ţin de ţine, nu risipi timpul tău cu sfatul necredincioşilor…
Meriţi multă bucurie, ai vocaţia prieteniei şi-a bucuriei… Când e furtună, închide ferestrele şi când este frumos afară deschide totul şi bucură-te. Acum, aşa-i şi cu oamenii pe care-i întâlneşti.
Fii tu însăţi, fii ceea ce eşti, fii mândră de această şi nu lasă lumea să facă din ţine fire de ţesut învelişuri pentru lumi fără suflet.
Fii cetate neatacabilă, iar dacă vreun perete are probleme, dărâmă-l şi reconstruieşte-l.
Să nu faci nimic ce-ar sparge paharul bucuriei tale… fără bucurie, nici un pas… singură regulă de-a rămâne în legământul „întru bucurie”…
Iubirile mature sunt rare, vezi bine că-n natură luminile şi umbrele sunt împreună, sunetele şi zgomotele iarăşi, bucuria şi tristeţea iarăşi…Nimic nu-i doar de un fel…dualităţile lucrurilor şi ale punctelor de vedere…
Dragostea are atâtea forme furtunoase, luminoase, de toate are-n ea.
Şi cât senin poate urma tuturor furtunilor…
Şi zilele mocirloase sunt bune şi ele pentru bucuria cascadei unde se spală bine…
Şi zilele însetate-s bune spre bucuria izvorului… Şi toate-s bune, numai minciuna să nu lase încolţire-n bătătură… şi nu-i bai nimic..
Greutăţile depăşite sunt proba adevărului în iubire, plăcerile le consumă toată lumea, dar probele grele sunt cele care câştigă zidirile. Tympul face puntea…
Şi toate au roade, dacă au în ele dragoste…
În rest, veştile bune să le ţii pe scară… Prin Dumnezeu vei fi întărită şi liniştită sufleteşte şi nu te vei mai zbuciuma pentru cei ce nu merită nici măcar o floare de păpădie să le adie fiinţa, dar un trup gânditor…”