Ruth Belville este numele femeii care a avut ideea geniala si care chiar a ales sa vanda timp. Da, exact asa cum ati citit. In fiecare zi isi potrivea ceasul dupa cel din Greenwich, Londra si apoi cerea o taxa pentru privilegiul de a te uita la ceasul ei.
Tatal ei si-a stabilit afacerile in 1836 cand astfel de cunostinte erau extrem de valoroase. Cum caile ferate au revolutionat transportul european, orasele au trebuit sa abandoneze ora locala total neuniforma, calculata dupa soare, si au adoptat in schimb ora locala standard – de la Londra – punand astfel la punct programul feroviar.
Pentru cativa confuzi ani natiunea a suferit un fel de goana intre ceasurile publice – care aratau atat ora Londrei cat si ora locala; unele ceasuri au fost chiar dotate cu doua randuri de limbi pentru a indica minutele …
Dar in 1880 guvernul britanic a stabilit in final o singura ora standard pentru intreaga natiune, iar cand Ruth Belville a inceput sa vanda timp in 1892 era deja un anacronism. In mod cu totul remarcabil ea a continuat pana in 1940, iar marea majoritate a clientilor sai o reprezentau ceasornicarii. (foto: national-maritime-museum).