„Intr-una din turele mele in Norvegia am avut norocul sa surprind un chip gingas de…Norvegia. Tara care mi-a ramas in suflet, cel putin din punctul de vedere al turistului indragostit de natura. Undeva, in sufletul meu, am ramas cu dorinta de a realiza la un moment dat o serie de portrete cu oameni din Norvegia … autentici … oameni nascuti si traitori pe meleaguri norvegiene. La un moment dat ma voi opri si asupra acestui proiect …
Conduceam si priveam. La marginea drumului zarim la un moment dat o masuta cu fructe si un cantar. Ne oprim. Nimeni. Ciudat! Cautam din priviri pe cineva care sa ne ajute. Doream nespus sa cumparam cateva corcoduse. Deh, pofta de acasa transpusa in aerul de Norvegia! Va dati seama!
In cele din urma, isi facu aparitia cineva. Ne explica ca regula locului este sa iti cantaresti marfa, platesti si pleci. Si toate astea … de unul singur. Fara martori, fara … nimeni. Ne privim unul pe altul – eu, Aura Popa si Dorin Bofan – si cadem pe ganduri, fiecare in legea lui. Ce obicei minunat! Sa cumperi, sa platesti si toate astea fara ca cineva sa-ti fie martor si totusi sa fii corect; in fata ta, doar a ta. Minunata atitudine!
Am reusit cu greu sa fac cateva cadre cu chipul micutei, si asta doar cu ajutorul Aurei. Farmecul ei feminin de moment reusise sa indulceasca atmosfera si sa-mi inlesneasca accesul catre universul delicat al micutei copile. Timiditate feminina, timiditate norvegiana …
Si inca ceva! Am incercat sa trimit aceste portrete mamei copilei pe adresa de mail data de ea, dar, din nu stiu ce motiv, nu am primit niciun raspuns. Sa speram ca au ajuns totusi unde trebuie!” – Pavel Laurentiu
Cercușoare
- Edit
Oare la noi se va practica vreodată comerțul pe „încredere”? 😉 Întreb și eu … cu timiditate … 😛
Lucia Reich
- Edit
Pe la magazinele de cartier (şi în unele oraşele) se practică comerţul „pe caiet”, dar nu-i nici pe departe ceea ce se întâmplă la oamenii ăştia.