Mirosul istoriei

Putem pastra si experimenta sunete si imagini istorice. Dar ce facem daca vrem sa stim, de exemplu, cum mirosea Manhattan-ul secolului XVIII? Datorita tehnologiei dezvoltate de industria parfumurilor, exista astazi modalitati de a pastra mirosuri, astfel incat generatiile viitoare sa poata sa le experimenteze:

Un pionier al acestei abordari – mirosul istoriei – este de Roman Kaiser, un chimist parfumier elvetian, care a dezvoltat o tehnologie numita „headspace” in anii ’70, facand posibila capturarea si analiza parfumului dat de flori sau alte obiecte. Folosind un recipient de sticla, o pompa, o dispozitiv de prelevare de probe care aduna molecule cu ajutorul unui solvent sau a unei suprafete filmate, sistemul permite chimistului sau parfumierului sa adune moleculele volatile de parfum emanat de un obiect fara a-l afecta.

Parfumieri precum Christopher Brosius din New York au folosit ideea pentru a recrea mirosuri mai putin evidente, cum ar fi mirosul unei haine vechi de blana, a une carti citite de Shakespeare. Scopul lor este unul artistic, dar aceeasi abordare ar putea servi ca inceputul unei baze de date. Imaginati-va avand o biblioteca de mirosuri specifice unui anumit moment sau loc, de la aroma dulce ciudata a unui CD ambalat intr-o cutie de plastic in amestec cu balegar de cal si de bomboane, toate specifice Faneuil Hall din Boston.

Alti istorici incearca sa recreeze mirosuri din trecut, de la o cologne folosita de Napoleon Bonaparte pana la o latrina din era vikinga. Ce miros istoric doriti sa experimentati? (Althouse)