Frumusetea hazardului

„E lungă, dar e o poveste.

Acu niște luni am imprimat prima dată fotografii. Nu fițuici palmabile ci A4-uri care sângerau culoare în cantități precise. Eram în Atelierul de Print, să văd cât e de exact procesul și care-i faza cu printurile.

A fost un șoc. O retrezire. O reconectare. Să-ți ții pozele-n mână schimbă ceva-n tine, asta-i clar. Mai ales că n-am considerat niciodată că am ceva care merită risipa consumabilelor.

Dar uite c-aveam 9 printuri superbe și nicun spațiu să le-atârn. Ar fi fost mare păcat să le depozitez printre reviste, m-am gândit. Așa că le voi face cadou oamenilor care apar în ele, mi-am zis. Gândit, zis și făcut.

Mai aveam unul singur de dat, făcut prin iarnă. I-am tot amânat predarea. Știam că-n el apare cineva de la Les Elephants Bizarres. Nu știam cine. Trebuia doar să-ntreb.

Dar ieri primesc o cerere de prietenie pe facebook. Mă uit prin poze, să dibui contextul și persoana. Și văd că seamănă și-aduce a cineva cunoscut. Apoi poze cu Elefanții.

Și-așa, doamnelor și domnilor, am ajuns să-l cunosc aseară pe Cazacu Nicolae, care nu știa despre portret și-acum deține printul. Și povestea.

Probabil morala istorisirii este că, pe lângă frumusețea hazardului, e bine să-ți printezi unele poze. Și că imaginea își continuă povestea și după printare.” by Catalin Georgescu

cazacunicolae by catalingeorgescu

Cazacu Nicolae: Buna morala! Iar din partea cealalata a gardului morala ar fi … nu strica niciodata sa dai un Add pur si simplu din instinct! Mercic de inchiderea circuitului fotografiei in natura!

Comentati?