Scrisoare catre fiul meu

V-am mai spus, cred, ca eu ii sunt recunoscatoare lui Mark Zukerberg pentru Facebook. Si nu pentru ca n-as fi avut ce face cu timpul meu ci pentru ca pot tine legatura mai strans cu prieteni si fosti colegi aflati mai peste tot in lumea asta larga si pentru ca datorita lui am avut bucuria sa descopar oameni minunati pe care nu cred ca as fi avut altfel ocazia sa-i cunosc. Printre ei Adriana Petrescu.

Adriana a scris in urma cu doua zile pe blogul ei o scrisoare frumoasa adresata fiului (nenascut) ori poate barbatului ideal. Barbatului normal. O scrisoare despre vocatia de a fi mama:

Fiule,

Daca am asternut aceste randuri inseamna ca tu nu te vei naste niciodata. Probabil sufletul tau frumos a calatorit demult catre o alta mama care va fi foarte fericita sa te tina in brate. Sunt ani de zile de cand nu mi-am adus aminte de tine, dar povestind de Micul Print intr-o seara am simtit ca ti-am ramas datoare sa iti spun ceva.

Acum ca ne despartim definitiv, iti dau drumul din gandurile mele dar nu inainte sa iti spun cate ceva despre Femeie si Viata.

Daca ne-am fi intalnit ai fi fost crescut frumos si drept asa cum barbatii trebuie sa invete sa fie. In copilarie te-as fi lasat sa descoperi ca focul arde si inaltimea te poate ameti doar pentru ca mai tarziu, in viata ta matura sa poti sa te feresti de tot ce te-ar fi abatut din drum.

Ti-as fi daruit iubirea pentru citit ca sa poti calatori nestingherit prin universuri si istorii in care sa te intalnesti cu personaje care mai tarziu sa iti poarte pasii catre inima ta. Ai fi descoperit binele si raul prin ochii de copil si astfel teama nu ar fi fost decat un companion vremelnic pentru tine. Te-ai fi imprietenit cu teama asa cum poti sa fii prieten cu salbaticia: respectand-o si privind atent la ea.

Prin mine ai fi descoperit pentru prima oara femeia. Complexa si ciudata ca un tot neinteles, as fi fost o serie de coduri lungi de stari si manifestari pe care tu, baiat mic ai fi inceput sa le intelegi.

Ai fi inteles devreme ce vrem noi toate femeile. Ai fi vazut cum un zambet de recunostinta si un moment de atentie mi-ar fi readus zambetul pe buze si ai fi invatat sa fii atent la ochii mei. Ochii unei femei nu mint niciodata.

Te-as fi invatat ca femeia este tot atat de sensibila cum este o plapanda floare. Ca o poti rani usor si ca ranile nu trec repede oricat ai incerca tu cu orgoliul tau de mic barbat sa le ignori. Ca nu este rusinos sa iti ceri scuze dar este de neiertat sa nu o faci niciodata. Ai fi invatat sa apreciezi timpul. Ai fi observat ca ziua unei femei este compusa dintr-un infinit de lung proces aproape managerial de gestionare a timpului, a comunicarii si a actiunilor concrete. Te-as fi invatat, fiule, sa observi. Sa observi fiecare moment in care m-as fi oprit putin din viata mea oferindu-ti tie toata atentia mea. Ti-as fi spus ca mangaierile si dragostea sunt neconditionate dar intensitatea lor depinde de ce ni se daruieste si ca multe femei desi iubesc, iubesc sec ca o piatra, pentru ca nu exista ploi care sa le ude.

Te-as fi invatat sa iti iubesti tara. Am fi trecut impreuna prin istoria tarii noastre atat de frumoase dar asemeni unei fete proaste, sa intelegi ca de noi toti depinde acel maine mai bun. Si tu ai fi inteles fiule. Ai fi inteles pentru ca traind cu mine ai fi vazut ce inseamna sa crezi pana la capat in bine si sa nu pleci de pe drumul tau indiferent cat de greu este el la un moment dat.

Ai fi invatat ce inseamna adevarul si probabil ca de el te-ai fi indragostit pentru prima data. Stiu ca nu ai fi mintit, stiu asta pentru ca ai fi inteles din frageda pruncie cat de vremelnica este minciuna si cum ea de fapt nu face atata rau altora cat ti-ar face tie. In jurul tau ar fi fost oameni care te-ar fi mintit, dar ai fi invatat sa-i ierti invatandu-i calea adevarului. Pe multi i-ai fi evitat insa, ai fi invatat bine lectia ca pentru ca un om sa se schimbe, acesta trebuie sa vrea si ca orice efort, indiferent cat de mare din partea celor din jur, nu valoreaza nimic daca nu exista vointa. Ti-ai fi dat seama repede ca oamenii nu sunt la fel decat undeva in adancul sufletelor. Ca nu exista om pe lumea asta care sa nu vrea sa fie iubit si nu isi doreste fericirea dar cum nu toti sunt la fel, nu toti ajung sa o cunoasca prin aceeasi cale. Unora le ia vieti la randul, altora le ajunge o zi.

Te-as fi invatat fiule sa iubesti. As fi sadit samburele iubirii de cand ai fi mers de-a busilea si ai fi tras pisicile de coada. Ne-am fi amuzat de primele sentimente contradictorii pe care le-ai fi avut in adolescenta si ti-as fi observat probabil si prima lacrima de suferinta din iubire. Am fi stat serile de vorba despre diferentele dintre femei si cele care le poarta doar numele. Te-as fi invatat ca puterea unei femei nu vine din a concura barbatul ci a avea capacitatea de a-i fi compatibila. Ca iubirea are multe fete dar doar cateva le vei simti in inima si iti vor marca viata. Ti-as fi povestit despre tradare fiule, ti-as fi povestit mult despre ea ca tu, fiul meu, sa nu cazi in capcana de a crede ca o femeie nu vede sau nu simte. Ea, femeia, este un arc intins care vibreaza. Simte energia celeilalte si simte gustul minciunii. Toate femeile fac asta si tu ai fi stiut fiule ca odata aleasa, EA ar fi fost giuvaierul tau. Ca alte sclipiri poate ti-ar mai fi atras atentia dar ai fi stiut ca odata gasit “diamantul” el straluceste doar la soare si soarele inseamna iubire si adevar.

Nu ai fi ranit femeile niciodata. Ai fi stiut jocul politetei pentru ca in copilarie una dintre povestile pe care le urmareai amuzat ar fi fost “Codul bunelor maniere”. Nu ti s-ar fi parut banal sa tragi scaunul la masa, sa intri primul in restaurant sau sa cumperi flori pur si simplu pentru a saluta o zi insorita sau a aduce un zambet pe chipul ei. Te-as fi invatat fiule sa gatesti si sa canti la pian. Tu fiind mic nu ai fi inteles de ce era important sa te impiedici de sortul meu sau sa il asculti pe batranul profesor de pian. Dar ai fi inteles pe deplin prima data cand gatind pentru Ea cina, ai fi pus paharul de vin rosu pe pian si i-ai fi cantat o sonata. Atunci ai fi inteles cat de important este un gest, poate chiar mai simplu, facut din inima atunci cand simti.

Te-as fi invatat sa nu te multumesti ca te descurci, ci sa faci o meserie din pasiune si cu drag in fiecare zi. Probabil ca te-as fi lasat sa iti alegi meseria dar cum ma stiu, te-as fi impins usor catre medicina. Te-as fi vazut un medic bun, salvand vieti si fiind mereu in mijlocul oamenilor si de folos lor. As fi fost tare mandra de tine stiind ca multi iti datoreaza viata si te-as fi admirat vazand ca ti-ai dezvoltat dragostea de a invata si pe altii. Probabil ca m-as fi laudat ca asta de la mine ai mostenit-o.

Ai fi invatat de la mine sa respecti banii. Sa stii ca ei sunt energie simpla care poate fi in slujba binelui sau a raului. Nu te-as fi invatat modest, ai fi avut lucruri de calitate pe care ai fi invatat sa le apreciezi tocmai pentru ca ai fi inteles ca pentru calitate trebuie timp si resurse. Te-as fi alintat probabil si te-as fi lasat sa faci si mici excese, dar as fi stiut ca ele sunt pe deplin compensate de echilibrul pe care tu ti l-ai asumat demult.

Ti-as fi povestit despre bine si nu despre religii. Te-as fi lasat sa alegi tu dupa ce ai fi parcurs povestile tuturor. Ai fi inteles ca exista un singur Dumnezeu indiferent cum vrem sa-l numim si o singura manifestare: cea de iubire. Ti s-ar fi parut crude razboaiele duse in numele binelui si ai fi invatat ca pentru a face bine nu trebuie sa faci rau niciodata. Ca oamenii trebuie lasati sa aleaga, iar calea pe care merg fericiti nu este niciodata o cale impusa.

Ai fi invatat sa iubesti batranii si sa inveti de la ei. Ai fi cautat mereu cate un mentor care sa iti confirme si reconfirme valorile pentru adevar, bine si iubire. Ai fi fost iertator cu batranii rai, intelegand ca au trait degeaba si marea parte a vietii lor a fost o lunga suferinta.

Ai fi fost un tata perfect. Ti-ai fi adunat familia la cina, serile, si i-ai fi invatat acum tu la randul tau, sa multumeasca pentru fiecare clipa de liniste, sanatate si fericire. I-ai fi invatat ca puterea vine din cuvantul ”noi” si seva ei se trage din momentele in care simti familia un singur corp comun. Te-ai fi amuzat cu sora ta povestind nesfarsitele pozne ale copilariei si mai ales reactiile mele. Ai fi cuprins masa de Craciun cu ochii si tot sufletul ti-ar fi fost inundat de bucurie vazand toate persoanele importante si dragi in jurul tau. Si te-ai fi bucurat mai ales ca ai fi stiut ce inseamna fericirea neconditionata si ce minuni poate ea sa faca.

Ne-am fi luat ramas bun intr-o seara plin de iubire si recunostinta, tu stiind ca eu urmeaza sa plec in lunga mea calatorie. Mi-ai fi zambit cu iubire aranjandu-mi salul si mi-ai fi spus “Sa nu intarzi mama prea mult”. Ne-am fi strans in brate si as fi plecat multumita ca am construit un om frumos.

Asa as fi facut fiule daca ne-am fi intalnit in viata asta.