Se duc cei mai buni. Mult prea devreme …

Si s-a facut frunza … Dupa parerea unor cunoscatori, cel mai bun poet roman contemporan si un super-traducator. W. Faulkner, T. Capote, J. Joyce („Ulysse” fiind considerata o capodopera a traducerilor in romana), G. Orwell, F. Kafka … se numara printre autorii talmaciti de el in limba romana. Traia intr-un Sibiu atemporal, retras in lumea lui, tot mai bolnav. Din fericire, moartea pentru el a fost o izbavire: era devastat de tristete si singuratate, dupa moartea sotiei sale. Dumnezeu sa-i aduca impreuna. Sa-ti fie lina plutirea, Mircea Ivanescu!

Si un fragment atat de frumos, ales de o minunata traducatoare, tot din Sibiu: Veronica D. Niculescu: http://veronica-niculescu.blogspot.com/2011/07/surizind-sarutind-fila.html

(Tăcut, îngîndurat, rămîne de pază, cu degetele la buze în atitudinea maestrului de taină. Pe zidul întunecat apare încet o siluetă, un băieţaş de unsprezece ani răpit de zîne, răpit de ele, înlocuit în leagăn, îmbrăcat în costumaş Eton cu pantofi de lac şi o cască mică de bronz, ţinînd în mînă o carte. Citeşte de la dreapta la stînga, inaudibil, surîzînd, sărutînd fila.) / Ulise, de James Joyce, traducere de Mircea Ivănescu. (vol. 2, pag. 235)

Un comentariu pe “Se duc cei mai buni. Mult prea devreme …


  1. de recitit oricind, oriunde, de catre oricine, daca nu poemele lui Mopete, macar „Ultima licorna”- Peter Beagle, in traducerea, fireste- a lui Mircea Ivanescu… Un basm care ne invata ca exista vis, chiar daca „ce s-a dus s-a dus..”

    cineva isi aminteste:
    „in ultimii 5-6 ani, la fiecare intâlnire îmi spunea „ne vedem pentru ultima dată, nu mai apuc anul viitor…” iar când îi doream „la mulţi ani” spunea „de ce nu-mi doriţi ce îmi doresc eu, să mor odată…”

    (http://raduvancu.unspe.com/2011/07/mircea-ivanescu-1931-2011.html)

    Somn usor…

Comentati?