„Scriu pentru că iubesc viaţa … Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet … Fiinţa omului e cea mai prefăcută şi e un prost ăla care zice că se uită-n ochii tăi şi-ţi spune cu cine are de-a face. Numa’ copiii sunt curaţi, fiindcă n-au avut timp să se strice, da’ le vine rândul şi lor.”
„Mie, nemarginirea imi place. Mi-e teama insa, ca oricarui om, de moarte. Mi-e teama de tot ce e deasupra noastra si ma inspaimanta subpamantul. Nu poate sa-mi fie teama de nemarginire, pentru ca m-am nascut in campie si, de-abia in fundul zarii, pe undeva, se desluseau, in inchipuirea mea, si nu aievea, muntii. Eu m-am nascut in campie, nepatruns, inca din frageda copilarie, de sentimentul melancoliei si de imensitatea drumurilor, de vraja departarilor” … – Fanus Neagu
S-a stins la 79 de ani, Marţi dimineaţă în jurul orei 3.30, la Spitalul Elias din Capitală. Suferea de cancer, iar ultimele luni şi le-a petrecut în spital. Cum spunea un prieten (L.Valeriu): „Odihneşte-te cum vrei, Nea` Fănuș!” (foto via Flavius Obeada)