Stiu ca dupa frumusetea articolului cu violonistul celebru din statia de metrou filmuletul acesta vi se poate parea pumn in ochi, insa va rog sa incercati sa priviti si din alta perspectiva: am urmarit cu totii (sau marea majoritate) Jocurile Olimpice in 2008 si am fost uluiti de progresul facut de chinezi. Daca memoria nu ma inseala i-au batut pe americani la numarul de medalii castigate. Stim ca (raportat la numarul de locuitori) nu sunt niste oameni talentati, inzestrati fizic, insa am stiut intotdeauna ca baza de selectie uriasa le da posibilitatea de a alege exemplare ce promit; apoi cu multa determinare, cu repetitii epuizante, cu „stimulente” ajung sa obtina rezultate.
Dovada cea mai buna am avut-o urmarind un concurs de patinaj, inaintea olimpiadei, proba de dans, unde pe langa executiile tehnice este nevoie de multa gratie din partea ambilor parteneri. La elementele tehnice nu au avut rivali, au facut sarituri si piruete ce-ti taiau respiratia, insa la partea artistica … parca inghitisera o matura, si doar ii stiti, sunt minioni, subtirei, gratia trebuia sa fie doar praful de stea care sa dea executiilor stralucire.
Asadar, revenind la ce spuneam mai sus, ma asteptam ca la olimpiada sa faca ravagii doar pentru ca au repetat la nesfarsit pana au atins perfectiunea. Dar ceea ce am descoperit zilele acestea intr-un filmulet ce va face cu siguranta recorduri de vizionare, este strigator la cer! Cati dintre micutii acestia au supravietuit si au ajuns la olimpiada?! Si daca au fost acolo, dar au ratat si nu s-au urcat pe podium, oare ce s-a ales de ei?