Exista magazine, baruri, restaurante, locuri atat de speciale incat mie uneori mi-e frica sa le rostesc numele in public, ca sa nu se umple de lume si sa se strice. Le tratez ca pe niste mici secrete pe care nu pot sa la mai dezvalui nimanui, nu vreau sa le impart cu nimeni; acel gen de secrete care te transforma intr-un fel de egoist. Asa am perceput eu Timisoara. Ca pe un loc secret ce vreau sa-l pastrez numai pentru mine …
Am fost in vizita la Timisoara la inceputul lunii trecute. Am pus pe hartie cateva impresii imediat ce m-am intors, hotarata sa nu pierd nimic din amalgamul de emotii traite acolo, dar vrand sa le pastrez numai pentru mine; apoi am hotarat ca trebuie sa spun tuturor celor ce ma citesc cum m-a marcat pe mine pentru totdeauna acest oras. Citindu-mi propriile randuri, mi-am spus ca voi fi catalogata drept exaltata, poate subiectiva (pentru ca am prieteni acolo), ca in fond nu este decat un oras ce a avut norocul continuitatii unei conduceri administrative a orasului (dar norocul ti-l faci si singur, nu-i asa? Iar timisorenii asta au facut bun in primul rand!). Timisoara are acelasi primar de peste 13 ani! Am lasat sa mai treaca timpul si sa mi se mai linisteasca bataile inimii si iata-ma astazi revenind asupra randurilor.
Nu am hotarat intamplator sa public totusi astazi macar o parte din articol, desi nu cred ca e gata; pe 3 august a fost Ziua Timisoarei: orasul a implinit 90 de ani de la instaurarea administratiei romanesti in Banat. In 3 august 1919, trupele armatei romane, avandu-l la comanda pe Generalul Economu intrau in Timisoara si anunta independenta. Incepand din 1999, 3 august este Ziua Timisoarei gratie unei hotarari de Consiliu Local. Insa tot pe 3 August se implinesc 990 de ani de cand Timisoara a fost pomenita pentru prima data intr-un document scris, al imparatului bizantin Basil al II-lea din anul 1019.
A fost inaugarata Aleea Personalitatilor in Parcul Central, si s-au dezvelit busturile a opt personalitati care si-au legat numele de oras: Stan Vidrighin, Aurel Cosma, Sever Bocu, Carol Kuttel, Torok Janos, Eugeniu de Savoya, Claudius Florimund Mercy.
Iar in Sala Consiliului local, intr-o sedinta extraordinara, fostii componenti ai echipei Poli Timisoara din 1979-1980 au fost numiti cetateni de onoare ai Timisoarei.
In Piata 700 din orasul de pe Bega a fost dezvelita o halba uriasa de bere, de doua tone si jumatate, din inox (fiind cea mai mare din lume, peste 5 metri inaltime si o capacitate de 11.000 litri). Initiativa instalarii halbei apartine Fundatiei Academice Culturale Timisoara si Filarmonicii Banatul, si urmareste pastrarea traditiei si imaginii centrului istoric. Veti vedea in articol ce fac impreuna municipalitatea si Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ) pentru reabilitarea prudenta si revitalizarea cartierelor istorice ale Timisoarei, intr-un proiect numit „Casele trecutului reabilitate pentru viitor”.
Revenind insa la evenimentele dedicate zilei orasului: „Visul oricarui bautor de bere se instaleaza luni in Piata 700. Timisorenii sunt invitati sa asiste la dezvelirea imensului recipient si, bineinteles, sa bea cu masura berea oferita de Timisoreana cu aceasta ocazie”, a declarat directorul Filarmonicii Banatul din Timisoara, Coriolan Garboni.
Aseara au cantat Francesco Napoli si No Mercy.
Insa zilele acestea trebuie sa va termin povestea mea despre Timisoara si sa va arat cateva imagini absolut superbe cu ce inseamna un oras frumos, iubit de cei ce il administreaza, dar si de cei ce-l locuiesc. O sa va placa, va asigur.