„Dragi copii, astăzi vă voi vorbi despre Sfântul Idiot din Traafik, pe care noi, bucureştenii, îl celebrăm în fiecare zi.
Sfântul Idiot s-a născut în Traafik, un loc cenuşiu, înghesuit, puturos şi plin de energii negative. La o vârstă relativ fragedă, sfântul a înfăptuit primul său miracol: şi-a luat permisul de conducere. Cu toate că oamenii de ştiinţă (în special cei britanici) au încercat în repetate rânduri să găsească o explicaţie, nu a fost cu putinţă. Pur şi simplu, forţe necunoscute au concurat pentru ca el să poată completa chestionarul şi, apoi, pentru ca el sa execute cele câteva comenzi simple ale examinatorului, la proba de traseu.
Intersecţiile sunt locurile de predilecţie în care Sfântul Idiot îşi practică ritualurile uimitoare. Acolo, într-o stare de profundă transă, celesta făptură execută manevre misterioase, se lasă hipnotizat de schimbătoarele culori ale semafoarelor, zvâcneşte apoi incontrolabil, în deplin extaz, cu piciorul pe acceleraţie ori pe frână. Pe scurt, uită de sine. Precum şi de toţi muritorii din jurul său. Nu vă lăsaţi păcăliţi, sfântul este omniprezent, chiar şi atunci când nu exhibă un numar impresionant de cruciuliţe şi iconiţe lipite cu ventuze pe parbriz. Poate fi oriunde, oricând şi oricine. Mare este puterea sa!
Sărbătoarea sa este marcată cu cruci pe marginea şoselelor. Este celebrat, uneori, odată cu Sfânta Mucenică Rujata din Retrovyzor. Aceasta a fost aproape crucificată de un român (nu de un roman), căruia i-a blagoslovit aripa stângă spate a maşinii noi-nouţe.
Tradiţia populară spune că, de Sfântul Idiot din Traafik, este bine ca mamele cu copii în cărucior şi vârstnicii să nu traverseze, mai ales după lăsarea serii. Atunci când plouă de Sfântul Idiot din Traafik, se zice că ai toate şansele să fii stropit din cap până în picioare cu apă sfinţită, de băltoacă.
(Bineînţeles, acest text este un pamflet – sunt precaută, că duduie FB de lume cu nervii în batistă.)” – Smaranda Vornicu Shalit