„In loc de status, azi o poveste. Adevarata. Demult, candva eram curtata de doi frati. Un artist si un inginer. Imi erau dragi amandoi. Tata, altfel tacut din fire, ma intreaba intr-o zi: mai fata, ce ai de gand, nu te mai hotarasti odata?
– Adica? pluses eu
– Pai na, zice el, pana la urma ce vrei?
– Adica? fortez eu nota ca sa am timp de raspuns.
Tata:
– Pai na, sa zicem ca e Craciunul. Tu ce ai vrea: sa-ti deseneze careva un porc sau sa ti-l puna pe masa?!
Am ras asa cum facem cand nu stim ce sa raspundem. Mult mai tarziu aveam sa aflu raspunsul la intrebare: nu aveam de ce sa aleg, fusesem scutita de asta, faceam parte din categoria oamenilor singuri! Da, exista oameni singuri care se simt bine in singuratatea lor. Tot ce puteti face e sa-i lasati asa! Rog, nu deranjati!” – Elena Troia (pseudonimul prietenei mele dragi – plecata prea curand – care in urma cu doua zile ar fi implinit 50 de ani)
sursa fotografiei wallpaperscraft.com