Intotdeauna ma amuz de cat de nelinistita a devenit toata lumea. Nimeni nu mai vrea sa astepte. De fapt, toata aceasta problema a inceput cu aparitia conceptului de „fast food”. Am devenit extaziati de posibilitatea de a primi un meniu intreg in mai putin de 20 de minute sau cat ar fi durat de obicei intr-un restaurant. Acum cand vietile celor mai multi oameni au devenit o lista interminabila de lucruri de facut, fiecare vanzator a intrat si el in hora, si Doamne-fereste!, nimic nu trebuie sa se intample in mai mult de 30 de secunde.
Poti sa iti speli rufele la curatatoria chimica si sa le primesti inapoi in mai putin de 24 de ore, chiar daca sunt imbacsite. Reteta pentru ochelari poate fi gata in 20 de minute. Depistarea colesterolului dureaza cam 5 minute si poti sa iti faci analiza in timp ce iti inveti catelul sa nu-si mai faca nevoile pe covor. Poti sa iti remodelezi coapsele in timpul pauzei de pranz si sa iti ridici sanii in timp ce iei cina. Daca asta nu e ceva pe placul tau, poti sa-ti faci o mica operatie de lifting facial la benzinaria din apropiere, in timp ce iti umpli rezervorul masinii si cumperi mancare pentru masa de seara. Poti face psihoterapie in timp ce conduci spre serviciu – doar iti culegi de pe drum psihologul si il iei cu tine. O sa te descoasa in timp ce tu te iei de ceilalti soferi care nu merg suficient de repede pe cat ti-ai dori.
Televizoarele sunt echipate acum cu ecrane mai mici in interiorul ecranului principal, astfel incat sa te uiti la trei canale in acelasi timp. Ne irosim vietile dand clickuri in stanga si in dreapta, stergand spamuri si trimitand e-mailuri mai repede ca gandul. Nu mai vrem sa pierdem nicio secunda, suntem mult prea importanti!
Opriti planeta, vreau sa cobor! – Gina Costisanu Bianu (psiholog)