Despre nepasare ca o crima – Ioana Teodorescu
Trebuie sa scriu. Nu pot sa imi opresc degetele si sa ignor ceea ce s-a intamplat. Va spun doar din capul locului ca la momentul la care scriu, stau strans lipita de fiica mea care doarme linistita somnul de dupa-amiaza. La cativa km de mine insa iadul se pogoara peste o alta mama.
Situatie de fapt: hotel de lux, 5 stele, statiune renumita pe malul marii Mediterane, piscine, cald, orele pranzului. Zeci de oameni isi cautau locul mai la umbra palmierilor, altii la restaurantele all inclusive, altii toropiti de caldura stateau pe sezlongurile de pe marginea piscinei. Printre acestia din urma trei dintre prietenii cu care ne petrecem de cateva zile vacanta mult asteptata. Eu cu Ingrid ne intorceam de la locul de joaca spre somn. Privesc scena ce urmeaza pe geamul de la parterul hotelului ce da spre piscine.
O secunda si unul din prietenii mei observa pe luciul piscinei trupul unui baiat, pana in 10 ani, plutind cu fata in jos. „Mai copilul asta sta de prea mult cu capu-n apa…ce-o fi cu el?! Si nu termina fraza caci gandul nenorocit i-o ia inainte si il arunca in piscina. Copilul cianotic pe burta plutea fara suflare. Il trage pe mal si doi britanici, posibil medici, sar sa il ajute, un rus probabil halterofil incepe sa ii faca respiratie Artificiala, cei trei faceau cu randul la pieptul copilului timp in care toata lumea se trezeste brusc din amorteala dupa-amiezii perfecte de vacanta. Privirile partintilor isi cauta odraslele si cand se asigura ca sunt langa ei asteapta sa vada daca copilul isi revine. Dar nu-si revine si mai trece un minut si cineva striga dupa doctor, altcineva alearga in hotel dupa ajutor, prietenii mei incearca sa ii faca pe angajati sa inteleaga ca trebuie oxigen si medici si ambulanta si parintii copilului….si trec minute bune si dupa alte 5 minute rusul halterofil striga dupa oxigen si ei continua sa maseze trupul baiatului, pe rand, trei barbati, turisti incearca sa salveze o viata.
Ce e nelalocul lui in tabloul asta al groazei? Va spun eu… Niciun salvamar langa piscina, niciun doctor in hotel, nicio masca de oxigen, nicio reactie rapida a angajatilor. Nimic. Au amanat ingrozitor de mult momentul in care sa cheme salvarea, pareau ca e o joaca. Nu, nu este un exercitiu. Un copil se prabuseste intre cele doua lumi si in mijlocul unui resort luxos nu are de partea lui decat barbatii care l-au scos din apa.
Dupa minute bune de lupta cu viata copilului dar si cu nepasarea angajatilor hotelului, apare salvarea, incep sa ii administreze diverse substante, sa ii puna masca de oxigen si pare ca are puls. Pleaca spre spital.
In timpul acesta, parintii veneau alergand din partea cealalata a piscinei, probabil de la masa. Nu acuz, doar relatez. Nu judec, doar va spun atat: nepasarea este arma letala cea mai precisa. Ea loveste direct, taie adanc si poate fara cale de intoarcere.
La momentul in care va scriu, nu stiu daca baietelul a supravietuit, ma rog la Dumnezeu sa o fi facut, prietenul meu care l-a scos din apa, e parca lovit, sta cu ochii in lacrimi si asteapta….asteapta ca Dumnezeu sa faca o minune si sa repare ce strica oamenii cu, repet, nepasarea lor.
Intamplator copilul si familia vorbeau romana, intamplator pareau totusi sa nu fie de nationalitate romana, intamplator in locul lui putea sa fie oricare dintre copiii nostri, intamplator poate nu a ascultat si a sarit in apa si s-a lovit la cap, intamplator parintii lui erau relaxati pe terasa, intamplator prietenul meu Razvan era acolo si poate…l-a salvat.
Deloc intamplator insa ci doar OBLIGATORIU langa piscina trebuia sa fie un salvamar, cabinetul medical TREBUIA sa aiba echipament de prim ajutor, staff-ul era OBLIGAT sa cheme mai intai salvarea iar noi toti ar TREBUI sa ne tinem copiii langa noi chiar si in vacanta.
Acum pe sezlongul pe care a fost resuscitat baiatul sta cineva la soare, poate ca nici nu stie ce s-a intamplat, viata merge mai departe. Eu insa va spun atat: hotelul se numeste Papillon Zeugma din Belek, are 5 stele la conditii si 0 la umanitate. Acesta postare o voi traduce in engleza si incarca pe toate site-urile de travel ca referinta a acestui hotel. Nu pot sa tac, nu pot!










Glazen+Oog
- Edit
Nepasare ?! Aici nu e vorba de nepasare ci de neglijenta (criminala) si de iresponsabilitate (criminala) din partea PARINTILOR. Si culmea, chestia asta este amintita in treacat la sfarsitul penultimului paragraf. Parintii sunt obligati atat moral cat si LEGAL sa aiba grija de copiii lor. Am introdus LEGEA in ecuatie pentru a avea un punct de referinta. Nu discut aspectul moral pentru ca fiecare are propriul standard in materie de moralitate.
Care este mesajul articolului? Cand noi, parintii, ne saturam de obligatiile care ne revin ca parinti, ceilalti sunt obligati sa preia aceste obligatii. De la o persoana care este femeie si mama m-as fi asteptat la mai multa maturitate.
Mai departe am sa adresez afirmatiile ridicole si aberante produse de doamna Ioana Teodorescu.
Ea considera ca este obligatoriu sa existe salvamar la piscina. FALS!
NU e deloc obligatoriu. Salvamarii de la piscina mai exista doar la piscinele cu program adica acele piscine unde accesul este permis intre anumite ore. Sunt o exceptie si nicidecum o regula.
Hotelurile nu au si nu sunt obligate sa aiba medic si/sau cabinet medical. Solutia pentru a putea interveni in caz de nevoie este „Medical center”. Adica un centru medical cu cateva ambulante care deservesc un anumit numar de hoteluri. UNEORI (rareori) aceste Medical Centers sunt in incinta unui hotel.
Staff-ul nu e obligat sa cheme salvarea ci sa ANUNTE Centrul Medical. Doar un MEDIC poate decide de ce anume este nevoie. Sa nu uitaam ca numarul de ambulante este totusi limitat si altundeva, altcineva, poate tot un copil are nevoie de ambulanta.
Si ma gandesc ca poate unii se intreaba daca exista hoteluri cu toate aceste facilitati (cabinet medical dotat corespunzator, medici de toate specialitatile, salvamar la toate piscinele 24/7, ambulante la discretie etc. Da, exista dar tariful pentru o noapte contine de la 4 cifre in sus.
Glazen+Oog
- Edit
sorry for typos… 😛
Lucia Reich
- Edit
Care greseli? 🙂 Multumesc pentru ca citesti si pentru ca-ti spui parerea – pertinenta si argumentata.