„Chiar vizavi de Maternitatea Giulești e un chioșc mic-mic. În chioșcul acela intră zilnic pacientele ca să-și ia cafea, țigări, sandvișuri, biscuiți, bruschete, covrigi, salam de biscuiți, fructe, apă, șervețele umede, șervețele uscate etc. Tot acolo vin și „aparținătorii”, ca să-și ia ce au nevoie cât timp stau pe holurile spitalelor. Și pe acolo trec și femei de serviciu, infirmiere, asistente, medici, de multe ori au și ei câte ceva de cumpărat. Problema nu e însă acest chioșc, nici faptul că oamenii care trec/ sunt internați/ lucrează la Maternitatea Giulești au treabă cu acest chioșc. Problema adevărată e alta, dar mă folosesc de acest chioșc doar ca să zic ce-i mai jos.
Pacientele ies fuga-fuga din saloane și trec strada la chioșc cu hainele și papucii cu care stau și în saloane. Nimeni nu le zice niciodată nimic. Își pun un halat peste cămașa de noapte și fuga la chioșc. De afară, țop!, înapoi în spital, în salon, în pat. Aceleași haine, aceiași papuci.
„Aparținătorii” vin la chioșc, își iau o cafea de la dozator, bagă o țigară și apoi, când prind un moment bun sau o asistentă mai permisivă, intră în secția de Terapie Intesivă. Dacă se insistă, oamenii aruncă pe ei un halat de unică folosință pe care îl folosesc mai mulți oameni, căci niciodată nu sunt destule halate în cuierul de la intrare. Botoși nu-și mai pun, oricum sunt folosiți, oricum nu sunt destui. Nu stă nimeni să se dezinfecteze pe mâini, deși dezinfectant există. Uneori, aparținătorii intră la vreo pacientă în gașcă și stau mult, deși, teoretic, regulile sunt stricte cu accesul la Terapie Intensivă. Odată, la patul de lângă mine, au venit 6 persoane și au stat 20 de minute. Enorm și periculos.
Femeile de serviciu, paznicii, infirmierele, asistentele, medicii merg la chioșc tot cu hainele și papucii cu care stau în spital, nu se schimbă nimeni în haine și papuci „de civil”. Poate nu au timp, habar nu am. Poate nu le pasă, nu știu.
Am născut de două ori la Maternitatea Giulești și știu ce zic. Știu cât de des se spală pe mâini unii aparținători care stau pe holuri, înainte să intre în saloane sau la Terapie Intensivă sau „la vizită la bebeluș”. Știu cât de des se spală pe mâini pacientele după ce vin de afară (și au atins câteva uși). Știu cât de des intră în saloane, neinvitați, agenții de vânzări reprezentanți ai băncilor de celule stem, după ce au fumat o țigară în curtea interioară. Știu cum se șterg mamele de haine după ce se spală pe mâini, nu neapărat cu săpun, când merg să alăpteze bebelușii. Știu cât de des vorbesc mamele la telefon și apoi își iau copilul, născut de câteva ore, în brațe, fără să se spele. Știu cât de multă mizerie lasă în urma lor unele paciente gravide. Știu cât de mult respectă oamenii regulile stricte. Știu cât de tare le pasă oamenilor că acolo e nu doar un spital, ci și o maternitate, și că acolo vin pe lume copii care nu au deloc imunitate. Știu.
***
„14 bebeluşi născuţi la Maternitatea Giuleşti au ajuns la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu” cu mai multe probleme. 12 au fost depistaţi cu bacteria stafilococ auriu meticilino, iar şase copii rămân internaţi în spital. În plus, cel puțin 11 angajați ai secției de neonatologie de la Giulești au stafilococ”, zice la știri.
Nu mă miră. Și îmi dau seama că doar printr-un noroc copiii mei (născuți la Giulești în 2015, respectiv 2017) nu au plecat acasă cu vreo bacterie.” – Oana D. Botezatu