Reactii, reflexe
O vizita in Polonia pentru lansarea uneia din cartile sale tradusa in poloneza (povesteste Jonathan Carroll). „Mi s-a spus ca un cunoscut politician vrea sa ma cunoasca pentru ca i-au placut cartile mele. Nu stiam nimic despre omul asta dar am zis: de ce nu?!
La sfarsitul turneului a fost organizata o petrecere la un dragut restaurant din Varsovia. Aproape toata iluminarea acestuia se facea cu ajutorul a sute de mici lumanari asezate peste tot. Dragut. Chiar romantic.
Am fost prezentati unul altuia. Amandoi un pic prea „impaiati” am pastrat parca prea mult zambetele pe fetele noastre. El venise insotit de sotie si de fiica sa. Un pic cam multi pentru coltisoarele intime ale restaurantului. Am fost inghesuiti intr-unul din ele cu intentia de a ni se oferi putina intimitate.
Pe perete, in spatele canapelei, pe un raft, un sir lung de lumanarele. In timp ce vorbeam, inconstient m-am lasat pe spate si mi-am intins bratul pe spatarul canapelei. Fiica adolescenta a politicianului era langa mine si vorbeam. Dintr-o data ochii ei s-au marit intr-un semnal de reala ingrijorare, urmarind ceva in spatele meu. Intorcandu-ma observ ca bratul mi-era in flacari. Il pusesem prea aproape de lumanarele si ghici ce? Jumatate din lungimea bratului meu era in flacari.
Flacari, fum, tot pachetul. Politicianul statea pe partea opusa mie. Cand a vazut (ori mirosit) ce se intampla, fara vreo clipa de ezitare a luat ambele pahare – al meu si al lui – si le-a aruncat pe jacheta mea, stingand flacarile. In tacere m-a ajutat sa scot haina de pe mine (ce era de-acum uda, inca fumeganda si puternic mirositoare a fum). M-am uitat la ea, apoi la el si am spus: „Te-as vota daca as putea!”