„Culori. Azi le obținem apăsând pe butoane sau pe clapa unui mouse. Purtăm toți aceleași culori și nuanțe, de aceeași intensitate. Știm ce e roșul, ce e albastrul, ce e verdele. Sau ce a fixat uzul ca atare. Pe vremuri era de muncă. Și nu exista culoare standardizată. Dar, ce mă interesează mai ales, limba era nevoită să fie mult mai suplă și mai inventivă, ca să aproximeze instabilitatea cromatică.
Decupez din nomenclatorul cromatic întocmit de Simion Florea Marian: alâmâiu, aluniu, cânepiu, căpșuniu, cărbuniu, cărniu, castaniu, cenușiu, ceriu (ca ceara), cireșiu, colbiu, curechiu, fumuriu, lemniu, liliachiu, marmuriu, masliniu, mestecăniu, MICȘUNIU :), mohorât, muriu, naramziu, ninsoriu, pătlăginiu, plămâniu, plumburiu, rădăciniu, rînduniu, scorțișoriu, sfecliu, stacojiu, untdelemniu, viniu. (Bogdan Crețu)” – de la prietena mea, Mia Preutu
Fotografia de mai jos e a mea. Cea din homepage e a Smithsonian.
