„Hai să vorbim și puțin altfel despre copii de ziua lor.
Într-o zi, nu demult, vine Ana la mine tristă și-mi spune că cea care îi fusese prietenă la școală nu-i mai dă atenție și deseori se poartă chiar urât cu ea. Îi zic, vezi, poate o deranjează ceva. Poartă-te frumos cu ea și sigur îi trece. După două săptămâni o întreb cum mai e cu prietena ei. Îmi spune că tot mai rău. Fetița și-a găsit altă prietenă și faptul că ea se poartă frumos parcă o înverșunează, o face să îi fie tot mai ostilă. „Sfatul tău, mami, nu mi-a fost de folos. Chiar am fost prietenoasă tot timpul.” Mă uitam la copilul meu și vedeam că suferă. Îmi părea tare rău de ea. Pe de altă parte știu cum sunt copiii, au multe emoții și puține sentimente. Sunt schimbători. Nu vreau să o instig la răceală și indiferentă față de o colegă de care e încă atașată, Dar o întreb totuși cum simte ea nevoia să se poarte. „Sincer, mami? Îmi vine să mă port cu ea exact cum se poartă ea cu mine.” Mă gândeam că e rănită în orgoliu și bravează. Dar aprob planul ei. Până la urmă toată viața e un teren de bătaie al experiențelor. Să învețe din toate, mi-am zis.
Zilele trecute îmi spune că fosta ei prietenă se poartă mai frumos cu ea, de când vede că ei nu-i mai pasă. Așa, zic, și acum tu ce ai să faci? Rămâi așa, cumva ostilă sau încerci să redeveniți prietene? A rămas fata mea pe gânduri, apoi mi-a spus tristă: „Nu cred că va fi vreodată o prietenă adevărată. M-a persecutat fără motiv și acum cred că ar vrea să o facă iarăși, dar vede că nu mai poate și se preface că e drăguță. De fapt ea nu mă place, îi e ciudă pe mine. Și să știi că am altă prietenă, o fată bună cu care mă înțeleg perfect.”
Intuiția Anei cred că e justă.
Mă gândeam că noi, părinții suntem doar niște copii care cresc alți copii, mult nu ne schimbăm în structura noastră interioară. Și tot ca niște copii, avem multe emoții și puține sentimente. Am crezut mereu într-un ideal al omeniei, dar poate că morala obrazului întors nu e bună. Poate că e mai sănătos și mai igienic psihic să oferim afecțiune doar omenilor pentru care contăm vizibil și prin fapte. Restul e praf în ochi și pierdere de vreme.” – Adina Stefanescu