Mi l-a dat Țara!

„”Mi l-a dat Țara!”

În trenul care cu greu se târâie de la Timişoara spre Cluj-Napoca stă cu mine în compartiment un bătrân. Are bine peste 80 ani. E de înălțime potrivită, foarte îndesat, parcă cu oase mari şi grele. Îmbrăcat ca la țară, cu cămaşa în pătrățele închisă până la ultimul nasture de sus, pe sub o vestă tricotată, toate pe sub un veston din acela gros, cum nu se mai fac acum. Vine conductorul şi cere biletele. Mă judecă după cum sunt îmbrăcat şi în mintea lui crede că oi fi vreun cine ştie ce şef, cu putere asupra lui. Îi văd atitudinea jegos de servilă şi îi întind biletul fără să îi dau atenție. Se leagă fără motiv de bătrân, trăgând cu coada ochiului să îmi vadă reacția, dacă îl aprob, poate-poate s-o alege cu ceva bun – îşi spune probabil. Îl ceartă pe bătrân pe nedrept cum că de ce călătoreşte la clasa respectivă. Bătrânul îşi îndreaptă dintr-o dată spinarea, îl fulgeră scurt pe ipochimen cu privirea şi îi spune cu una dintre cele mai demne voci pe care am auzit-o vreodată:

– Biletul ăsta, mi l-a dat Țara!

Aşa a pronunțat cuvântul ăsta, „Țara”, că am putut pur şi simplu să văd cu ochii cât de mare era „Ț”-ul din „Țara!”. Şi să simt greutatea uriaşă a întregului cuvânt. Şi să îi simt o încărcătură a lui de parcă moşul vorbea de ceva sfânt, intangibil şi mai presus de toate, care nu suferă tăgadă.

Individul nu se lasă şi îl agasează pe bătrân în continuare.

– Biletul mi l-a dat Țara! Nu poți face dumneata nimic împotriva aisteia, continuă bătrânul, neclintit ca o stâncă.

Şi la fel „Țara”, cu „Ț” mare în vorba lui, a avut aceeaşi greutate şi aceeaşi demnitate. Şi atunci am putut să-i văd cu ochii minții pe toți, în uniformele lor pământii, cu căştile de oțel îndesate pe cap, cu sacii de merinde plini cu grenade săltându-le pe şold, cu arma în cumpănire, cum alergau înainte la asalt prin fum şi foc pe câmpiile Basarabiei, pe dealurile Crimeei, prin stepele Rusiei, pe dealurile Transilvaniei, prin pusta Ungariei şi pe crestele înzăpezite ale Tatrei. Bătrânul purta la piept insigna veteranilor de război.” – Bogdan Briscu
(foto © newspascani)

Comentati?