Cel mai nefericit dintre nefericiti,
Este cel care numai are nimic sa piarda.
Cel caruia totul i-a ars si care
El singur nu poate sa arda.
Si totusi, arde pe dinlauntru fara sa piara,
Si flacarile sunt nevazute si vesnice, cu gheare de fiara.
Ar vrea sa se stinga si nu poate si apa lui este foc
Si umbla tinandu-si fruntea in palme
Din loc in loc fara de loc.
Cat il cunosc pe cel care nu poate sa se stinga
Si umbla mereu si adoarme, pe un rug, crezand ca,
O sa devina altul, si se scoala si spune:
Sunt tot eu, sunt tot eu.
de Eugen Jebeleanu
