Greselile

„Din capitolul greselile ne sunt date nu ca sa invatam ceva din ele, ci ca sa le repetam 🙂 v-o spun pe aia cand nu se realizeaza comunicarea.
Ceva se pierde in drumul de la emitator la receptor si totul este inteles pe dos.
I-am admirat coafura unei prietene. Ea, vadit magulita ma asigura de faptul ca stilistul X este „cel mai bun din Bucuresti”. A urmat o intreaga pledoarie despre minunatiile care ies din mana lui X, concursurile pe care le-a castigat, precum si numele notorii ale capetelor pe care le-a atins.Mai mult decat atat intr-un exces de zel pune mana pe telefon si iata-ma programata fara voie la celebrul stilist.
Ei bine, sunt situatiile alea cand te afli in vizita, in fata felului de mancare sleita si unsuroasa, dar pe care nu ai cum sa-l refuzi, fiindca esti in vizita la cea mai afurisita matusa…
Iata-ma asadar miercurea asta la salonul cu pricina.”Managerul de salon” (nici nu stiam ca exista asa ceva) s-a oferit sa-mi faca un tur al locului prezentadu-mi ultimele noutati prin care femeile urate devin frumoase, iar alea frumoase devin superbe.
Intr-un final, vadit deranjata ca opuneam rezistenta ultimelor cuceriri ale trendului „cum poti sa arati a piți”, m-a prezentat stilistului.
De la bun inceput am stiut ca ceva a inceput cu stangul. M-a scanat dintr-o privire si a spus sec:
– Mda….
– Mda si mai ce?
– Mda adica trebuie sa te reinventezi, spuse el trecand cu usurinta peste pluralul politicos. Si apoi mi-a facut o intreaga dizeratie despre filat, calota, volum, suvite oxigenate…
Ca sa-l potolesc i-am bagat brusc sub nas poza mea de la terminarea clasei a XII a cand aratam ca Marian Nistor (ala din Savoy, dar fara bentita) pentru ca facusem prostia sa ma tund cu lama in speranta cu o sa arat ca Bonnie Taylor.
– Nu stiu daca ati remarcat ca am parul ondulat natural si trebuie sa fiti foarte atent cat taiati, fiindca se onduleaza si mai mult daca e scurt… si brusc prin fata ochilor mi-a trecut, in cel mai fericit caz, freza Angelei Similea la Cerbul de Aur 🙂
– Credeam ca e permanent, tocmai i-am pus un produs adecvat…
Degeaba am sarit ca arsa direct pe scaunul de la spalat, raul fusese facut.Parul meu arata moale si bleg ca un adolescent plin de cosuri si ochelarist in fata frumoasei balului.
– Nu-i nimic.Ii punem acum produsul… si a spus ceva cu nume pompos (nu stiu spuma cu ceramida) care ii va reda imediat volumul.
Apoi a inceput o maimutareala ciudata in jurul meu. Se lasa pe spate si privea cu ochii mijiti parul meu. Plia varfurile si le taia oblic cu foarfeca. Ma tot asigura ca nu va taia decat 2-3 cm, asa cum am convenit de la bun inceput.
Se tot bațâia de pe un picior pe altul, tuguindu-si buzele ca babuinul la banana si apoi brusc se departa mult in spate, ca la muzeu cand vrei sa privesti un tablou din perspectiva.
Cand am crezut ca a ispravit, a reluat toata operatiunea de asta data ca sa „controleze”. Alte varfuri si bucle se rostogoleau pe jos, spasmodic si iremediabil…
Coafatul a fost ceva banal, care a durat enorm, iar la sfarist aratam ca si cum nu m-as fi spalat pe cap, in schimb mi-as fi pus parul pe moațe din alea de cârpa, ca la papusi.
Cand am iesit afara ma astepta omul meu cu o umbrela.
– Nu spune nimic! I-am suierat printre dinti.
-Lasa ca se mai regenereaza… a incercat el sa ma impace confirmandu-mi de fapt dimensiunea dezastrului.
LA POMUL LAUDAT TREBUIE SA MERGI CU… TOPORUL! :))

Comentati?