Un alpinist a vrut sa cucereasca cel mai inalt munte. S-a pregatit pentru asta timp indelungat si in final a hotarat sa se aventureze singur pentru a primi doar el laurii victoriei.
Noaptea a cazut grea pe inaltimile muntilor iar omul nostru nu a mai vazut nimic. Totul era negru. Pana si luna si stelele fusesera acoperite de nori negri. Si cum se straduia el sa se catere in bezna, la doar cativa metri de varful muntelui, a alunecat si a cazut in gol. A vazut in acea ingrozitoare cadere episoade din viata lui, bune si rele. Se gandea la moartea care era aproape cand deodata a simtit franghia de siguranta ca-i frange mijlocul. Fusese oprit din cadere si acum atarna in gol legat de acea franghie.
Urma un moment de tacere absoluta, atarnand in neant, si singurul lucru ce-i veni in minte fu: „Ajuta-ma, Doamne!”.
Deodata auzi o voce venita din departari:
„Ce doresti fiule?”
„Salveaza-ma, Doamne!” striga alpinistul cuprins de frica mortii.
„Chiar crezi ca eu te pot salva?”
„Da Doamne, cred in Tine!”
„Bine, daca crezi in mine si in salvarea mea, taie franghia de care atarni” spuse Dumnezeu.
Un moment de tacere, alpinistul se indoi si pierdu credinta, franghia era singura care-l tinea in viata, asa ca nu taie franghia si hotari sa renunte la ajutorul dumnezeiesc. A doua zi dimineata echipele de salvare au anuntat ca au gasit un alpinist legat de franghia de siguranta la doar doi metri de pamant. Murise inghetat de frig.
Cat de atasat de franghia ta esti tu?
(foto: acidcow)