Cuvantul

Suntem invatati de mici ca la inceput a fost cuvantul si ca totul a fost creat prin cuvant … „Sa fie lumina!” Si a fost. Asadar viata a inceput cu un cuvant.

Oamenii au deprins incet bucuria de a-l folosi fara sa fie pe deplin constienti ca fac asta si cu atat mai putin banuindu-i adevarata putere. Marul (otravit) – care a dus lumea in pacat – era Maria Sa Cuvantul pentru ca doar el putea sadi atat de adanc invidia, neicrederea si aroganta in sufletul naiv al omului.

Ne place sau nu, cuvintele au un rol important in viata noastra. Se spune ca Imperiul Roman a cucerit Grecia prin sabie iar grecii i-au cucerit pe romani cu filosofia. E mai simplu sa cuceresti un stat sau inima unui om prin cuvant.

Conceptul de „inteligenta emotionala” se bazeaza pe cuvant. Folosim prea des expresii negative precum „nu pot”, „n-am sa reusesc”, „mi-e teama sa/de”, „niciodata n-am putut”. Ne clasificam din punct de vedere emotional ca fiind instabili, nesiguri. Si cum fiecare moneda are doua fete, asa si cu inteligenta emotionala: folosind cuvinte „incarcate pozitiv” – „cred ca se poate”, „simt ca vom reusi cumva”, „important e sa ai curaj” ne oferim siguranta si increderea necesare pentru reusita. Astfel cuvantul e „inrobit” de sentimentele care predomina in sufletul nostru la un moment dat. Cuvantul este un produs al gandurilor si trairilor anterioare.

In DEX una din definitiile cuvantului este aceasta: Promisiune, angajament. Si in mare masura este perfect adevarat. Din moment ce ai spus un cuvant ti-ai luat un angajament sau ai promis ceva cuiva. Eroarea cea mare a omenirii este ca nu tine cont de cuvintele rostite. (photo source)

Comentati?