Revolutia compasiunii

„People are like stained-glass windows. They sparkle and shine when the sun is out, but when the darkness sets in, their true beauty is revealed only if there is a light from within.” – Elizabeth Kubler Ross

revolutia

Ne ingrijoram atat de des de modul in care aratam, de cum ne sta parul, de felul in care arata hainele care ne impodobesc, de culoarea pielii. Ne pasa de felul in care arata corpul nostru (indiferent ca suntem femei sau barbati). Ne pasa atat de mult de asta incat cheltuim sute sau mii de euro anual sa aratam in felul in care mass-media ne spune ca ar trebui sa aratam.

Dar frumusetea fizica inseamna putin; e subiectiva si mereu in schimbare, iar media ne impinge spre un ideal pe care nu-l putem atinge indiferent de cat de tare incercam. Indiferent de cat de mult cheltuim. Indiferent de cat de mult ne schimbam sau de cat de mult ne infometam sau de cate lucruri ingrozitoare ne spunem cand ne privim in oglinda.

Singura frumusete care conteaza cu adevarat este cea din noi. Compasiunea noastra. Bunatatea noastra.

Fundamentalismul este adesea un termen rezervat fanaticilor religiosi dar eu am intalnit feluri diferite de fundamentalism in jurul nostru tot timpul. Online il vad in fiecare zi. Regula de baza a fundamentalismului (mod conservator de a gandi in opozitie cu tendintele liberale si moderniste) este respectarea stricta a unui set de principii (si a regulii nescrise ca oricine crede altceva decat ceea ce crezi tu este profund gresit). Il vad tot timpul cand vine vorba despre cum sa-ti cresti copilul, despre diete si mancare. Unii oameni sunt gata sa se bata unii pe altii (si nu doar in idei) numai pentru ca au luat o decizie diferita … pentru ca nu urmeaza acelasi regim alimentar, sau acelasi stil de a-si creste copilul. Suntem cu totii capabili sa devenim fundamentalisti mai ales daca descoperim ca devenim dependenti de greselile altora. In momentul in care suntem prinsi in a-i judeca pe altii pentru deciziile lor gresite incepem sa ne comportam intr-o maniera fundamentalista.

Traim intr-o lume obsedata de perfectiune. Trebuie sa fii omul perfect, femeia perfecta, mama perfecta, gospodina perfecta. Cel, cea mai de success. Cel mai bogat. Cel mai renumit. Cei mai buni in orice am face. Dar atata timp cat suntem supusi presiunii pentru a reusi, pentru perfectiune, nu vom putea intelege cu adevarat ce inseamna compasiunea reala sau ce inseamna sa ai dragoste neconditionata si prietenie, pentru ca daca vrem “sa castigam” atunci cu siguranta altcineva trebuie sa piarda. Ne asiguram ca uitam faptul ca ceea ce ne defineste este de fapt comportamentul nostru si nu ceea ce detinem, nu felul in care aratam, nu felul in care suntem vazuti.

Cheltuim atat de mult timp si bani si energie pe felul in care aratam, dar aproape deloc pe felul in care ne comportam. Ne epuizam batandu-ne joc de noi insine, dar si reciproc, pentru ca nu suntem perfecti si uitam ceea ce conteaza cel mai mult: ca suntem in jocul asta impreuna.

Bunatatea este genul de frumusete care dureaza in timp si n-are legatura cu varsta. E genul de frumusete care cladeste comunitati si hraneste suflete, creste oameni buni, blanzi, pasionati si plini de compasiune. Si as spune ca e singura care conteaza. Poate ca e vremea sa pornim revolutia compasiunii iar ea trebuie sa inceapa cu noi.

(photo © james)

Comentati?