Acum cinci ani am avut balconul plin de florile mele preferate, minunatele margaritare. În primăvara următoare făceam vizite dese la veterinar şi n-am mai avut nici timp, nici suflet să mă mai ocup de ele. De-atunci n-am mai fost niciodată aceeaşi pentru că după ce îţi pleacă o parte din tine n-ai cum să mai rămâi la fel. Am incercat sa le fac daruri altora sub forma de margaritare. Am trimis chiar si in Suedia (unei prietene) nişte seminţe sperand să ajungă (le-am pus pe poştă) pentru că am înţeles că tările nordice nu prea cunosc floricelele astea deopotrivă elegante, discrete şi frumos mirositoare; dar anul ce vine mă ocup de ghivecele mele şi-am să le umplu cu lăcrămioare (anul asta nu mai am timp, deja le-a trecut luna in care trebuiau plantate – Aprilie).
De la Veronica am aflat că „Francezii își dăruiesc azi lăcrimioare. Potrivit tradiției, pe 1 Mai li se dăruiesc lăcrimioare celor dragi, ca să aibă noroc și să le-aducă fericire. Se spune că Regele Charles al IX-lea, fiul Caterinei de Medici, a primit drept talisman un buchet de care s-a bucurat așa de tare încât a hotărât să le ofere femeilor de la curtea regală lăcrimioare.”
Si tot Verocika: „Eu am dăruit ieri, în autogara din Sibiu, unei doamne care mi-a cerut voie să își ascundă o clipă nasul în buchetul meu de lăcrimioare. L-am împărțit frățește cu dânsa, primind la rândul meu o poveste frumoasă din copilăria ei, care o leagă mult de ele. Mi-a mulțumit cu lacrimi și, în urma ei, a rămas imaginea unor obraji pe care se rostogolesc câteva lăcrimioare.”
Acum îngăduiţi-mi să vi le fac cadou pe-astea şi sper ca la anu’ să vă ofer unele proaspete. Să vă poarte noroc!
©Lucia Reich
via Internet
via Internet
©Peter Moser