Mâine e Duminică
„O după-amiază cu domnul și doamna T.
E o zi de sâmbătă. Doamna T. se învârte în pași scurți prin bucătărie, în spațiul mic dintre masă, aragaz și chiuvetă. Intră intempestiv domnul T.
– De câte ori să-ți spun să nu mai intri ca vântul mare? Tu mă omori de inimă într-o zi, omule!
– Ce avem azi la masă, mamițo?
– Da, sigur, după ce că am șmotruit azi toată casa, să-mi fi rămas timp să îți fac și vreo 5 feluri de mâncare ție.
– Vai de viața mea, trebuie să le chem pe fete acasă, atunci mănânc și eu ca un om. Pentru ele nu ți-e greu să gătești 5 feluri.
– Vezi în frigiderul ăla, că e plin de mâncare. Dar nu e gătită azi, domnul nu mănâncă decât mâncare proaspăt gătită… Numai eu sunt piți și mănânc mâncarea veche. De parcă aia nu ar fi mâncare. Și pâinea. Tu mereu pe aia proaspătă, eu pe cea de 2 zile. Mâncarea de o zi trebuie aruncată, nu mai e bună.
– Păi dacă ești bolnavă la cap! Tu vrei să faci avere. Așa ai priceput tu că se face, cu zgârcenie.
– Tu să nu mă faci pe mine zgârcită! Când nu ai bani ești ca un leu în cușcă. Numai că fără mine păduchii te mâncau pe tine, nimic nu aveai. Ești un risipitor, ca soru-ta.
– Ce ziceai să iau din frigider? Unde e sunca aia, kaiserul? Nici brânza nu o văd.
– Dar mâncarea de fasole verde te mănâncă pe tine?
– Nu-mi trebe’.
– Ții frigiderul ăla deschis de 10 minute. Așa îl strici și pe ăsta, tu nimic nu vezi, nici dacă te trag toate de mâneca. Vezi, ai muri de foame cu capul în frigider să nu fiu eu. Dar tot tu ești deșteptul familiei.
Doamnă T. îl îndepărtează cu lehamite de la ușa frigiderului și scoate rapid ce poftește consortul. Le pune pe masă, ia o farfurie curată din storcatorul de vase și fără să îi ceară nimeni nimic începe să îi mărunțească rapid mazelurile, roșiile, brânza și ce-i mai pregătise. I le așează frumos pe farfurie, ca unui bebeluș, apoi pune cuțitul pe masă și îi spune soțului fără să îl privească:
– Trebuie să îți tai eu tot dumicatul. Stai și aștepți numai să îți mai bag și în gură!
Domnul T. tace, ia farfuria ca mielușelul și pleacă spre sufragerie, unde, într-un minut începe meciul. Se strecoară ușor prin ușă bucătăriei și o închide încet. În următoarele 90 de minute o mai strigă din când în când pe doamna T. să-i aducă o bere, niște alune, niște cola. Doamnă T. își caută liniștită de treabă prin gospodărie până la ora 8 jumătate, când se înființează în față fotoliului din fața televizorului și îi spune scurt lui bărbată-su:
– Hai, gata, mergi în dormitor că-mi începe serialul! Se așează pe locul liber, ia telecomanda și tastează numărul pe care e Kanal D, la serialul turcesc. Nici bine nu începe filmul că domnul T. pornește să se foiască, trece de 10 ori prin fața televizorului, o întreabă diverse chestii pe care nu le găsește, are chef să vorbească orice cu nevasta, spre disperarea acesteia din urmă care e deranjată, ca în fiecare seară, de la serialul preferat. Când vede că primește doar răspunsuri monosilabice și pierdute, domnul T. ia telefonul și o sună pe fiica cea mică, aflată la facultate în capitală.
– Ce mai faci, tăticule? Ne e tare dor de tine. Nu vii mai repede acasă, hai fetița lu’ tata, că mă-ta mă înnebunește cât vă duce lipsa. Vorbesc și cu soru-ta, să veniți mai repede. Hai, că mă-ta vă face toate bunătățile, mai mănânc și eu ca omul. (Râde). Ei, face, face. Dar nu cu atâta drag ca pentru voi. Eu sunt persoană de rangul doi. (Râde) Să vezi ce-o făcut mamă-ta azi de dimineață. Iar a mers la second hand și a cumpărat nu știu câte kile de țoale. Ți-o luat și ție niște rochițe. Da, și Soniei i-a luat, normal. Monicuța, hai ca vrea și mama să vorbească cu tine. După aia mai vorbești cu tata, bine? Să te întreb cum ți-a plăcut cartea lui Djuvara, cartea de ți-am dat-o ultima oară.
Nevastă-sa face semne disperată cu mâinile, îi arată pumnul lui bărbată-su că a sunat-o pe a mică tocmai acum, intenționat ca să o deranjeze pe ea de la serial, apoi ia telefonul și cu vocea înmuiată vorbește cu fie-sa, întrebând-o cu de-amănuntul diverse aspecte ale traiului la cămin. Domnul T. ascultă atent și se scărpină gânditor în nas. După ce se încheie discuția, domana T. se dezlănțuie:
– Atât ești de ticălos, că nu am cuvinte! Cum deschizi gura către fiică-ta, începi să mă blamezi. Asta-i plăcerea vieții tale, să mă bârfești pe mine și să mă denigrezi. Așa pari tu mai deștept. Tu, marele om, nu-ți ajunge nimeni cu prăjina la nas. Dar văd că ți-s tare bune cămășile de ți le iau eu de la second. Sunt moi, calitate, îți plac.
– Dar mai trebuia să iei o pilotă și atâtea fețe de pat? Unde le mai pui, femeie?
– Lasă, ca nu e treaba ta. Treaba ta e să nu mă lași nici la serialul preferat să mă uit. Toată ziua robotesc, atâta plăcere am și eu. Dar nu suporți să mă vezi că stau. În schimb tu numai la orizontală ești, până înțepenești și îți crește burdihanul ăla de nici șireturile nu ți le poți lega, mă pui să-ți iau numai pantofi fără șireturi.
– Păi te pun pentru că toți banii sunt la tine. Că așa e regula la noi. Eu să fiu milog când îmi trebuie un leu. Dar ce te plângi atâta? Păi de spălat spală mașina, la aspirat mă pui în fiecare sâmbătă, mâncare faci de 3 ori pe săptămâna, dacă ai chef.
– Da? Așa zici? Că eu nu-mi mai simt picioarele seara o fi de la stat, este? Și eu merg la serviciu ca si tine, plus toate celelalte. Știi câte ore pierd pe săptămâna cu spălatul, sortatul, împăturitul, întinsul? 4 ore. Alte 8 ore la cumpărături, că și astea tot pe capul meu pică și apoi îmi rup mâinile cu plasele. Curățenia îmi ia o zi pe săptămână, călcatul cămășilor tale încă 4 ore, să strâng după tine zilnic încă 7 ore pe săptămână pe puțin, să fac mâncare 15 de ore, ca nu gătesc doar de 3 ori cum minți tu, să pun masa, să o strâng, să spăl vase încă vreo 10 ore.
– Ho, oprește-te! Nebună mai ești, femeie! Te-ai pus să calculezi toate nimicurile. Vezi cum ești, contabilizezi tot, absolut tot, inclusiv greșelile mele adevărate și închipuite. Și mai spui că te-a lăsat memoria. Te-a lăsat pe dracu! Numai că ții minte ce ai tu chef, nu informații de istorie sau alte lucruri serioase. Și ești ruptă de picioare că toată ziua mergi pe la magazinele unde sunt reduceri. Asta e plăcerea ta, cultura ta, pliantele de la magazine. Orele petrecute cu pliantele astea nu le-ai calculat?
– Lasă că nu-mi mai trebuie să știu eu. Știi tu destule. Toată ziua ești cu ochii în televizor si îi asculți pe toți nebunii și citești presa pe internet. Ce să-ți spun cât ești tu de cult! Politică știe tot prostul. Îți știu toate vorbele pe care le debitezi, nu mă mai surprinzi cu nimic. La tine când se pune pe bandă, așa rămâne până mori. Tu ești deștept! Poate ești bun la teorie, dar practica ne omoară. Dacă nu aș fi eu practică, vai de capul nostru ar fi.
Noroc că se termină pauza publicitară și reîncepe serialul. Doamna T. se întrerupe brusc și într-o totală liniștire începe să urmărească personajele preferate. Domnul T. destul de răcorit și nemaidorind încă o dușuială, se retrage discret în dormitor, deschide calculatorul și navighează pe facebook. În primul rând se uită pe pagina fiicelor, să vadă ce au mai postat domnișoarele. Apoi va mearge la nevastă-sa să se plângă de fete că pun toate trăznăile pe facebook, în loc să-și vadă de învățătură și că nu-i ușor să ții două fete la facultăți în București.
Mâine e Duminică. Domnul T. se va trezi devreme și se va foi prin casă până o va trezi si pe doamna T. căreia îi place să lenevească dimineața în pat. Vor lua micul dejun. El va merge liniștit la biserică, iar ea va pregăti masa de prânz tradițională: supă de găină, piure cu fripuri și compot sau murături și o prăjiturică, să fie și ceva de dulce, că așa e frumos duminica.” – Adina Stefanescu