Fotografia, in o mie de cuvinte

Exercitiu de imaginatie: incerc in o mie de cuvinte sa spun ce inseamna pentru mine fotografia.

Fotografia. Fie ca esti subiectul uneia, fie ca incerci sa il creezi ori doar sa-l surprinzi pe-al alteia, ce reprezinta o fotografie dincolo de definitia clasica, aceea cu … o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte? Ce reprezinta fotografia pentru tine?

O mie de cuvinte sunt multe, sunt oare putine? Ma tot intreb de ceva vreme admirand fotografi precum Vlad Eftenie, Cosmin Danila sau Sorin Onisor ori oameni care fotografiaza din pasiune, dar care ar putea face oricand o profesie din fotografie, precum Adrian Petre, Adi Hadean sau prietenul meu Unbolovan.com … O fi imagine doar, o fi emotie prizoniera, o fi timp … Ori toate la un loc?

Jos cu timpul! Fuge de mine, fuge, zboara. Jos cu timpul care ma face nerabdatoare. Jos cu timpul care ma face sa uit. Jos cu timpul care ia oameni de langa noi.

Jos cu timpul! Camera poate (sur)prinde ceea ce dureaza doar o secunda. Jos cu timpul! L-am prins! Ma uit la imaginile mele, fantome care sunt acolo, acele fantome … Acele momente ce nu exista in prezent. De aceea imi place fotografia.

Un aparat de fotografiat in mainile mele. Cu ochii larg deschisi. Am nevoie sa-mi amintesc totul. Daca ochii mei ar fi un aparat de fotografiat, o memorie infinita … Cladirile sunt atat de inalte si eu sunt atat de mica! Sunt frustrata. Nu pot captura mirosul, mirosul de ploaie, mirosul de oras, mirosul viu de gunoi prezent in jurul meu.

Optsprezece ani. Atunci am inceput sa prind gustul fotografiei. Ma uit la prietenii mei cu admiratie, cu nostalgie. Ii fotografiez; opresc trecerea timpului. Ei ma inspira. Tineri lipsiti de griji, infloresc, nu-si constientizeaza potentialul, niciunul nu eram in stare atunci. Unii n-au facut-o nici pana astazi …

Mai tarziu fotografiile mele au devenit o reflectare a ceea ce stiu: plasmuiesc o realitate, visez, cred. Si ma ascund. Ma ascund in spatele aparatului. Mai bine sa faci fotografii decat sa fii fotografiat!

Kristina are saptesprezece ani. Se priveste in oglinda, zambeste. Ii place stilul. Incepe. Incearca sa inteleaga ceea ce eu nu pot explica; Kristina sugereaza, seduce naiv. I-am spus ca eu voi spiona, privirea i se schimba, am enervat-o deliberat. Acum sunt un voyeur. Este o tautologie sa spun ca fotografiezi si esti voyeur? Joaca noastra continua. Continui sa fotografiez; click-ul aparatului o reasigura ca este frumoasa, totul este bine si astept neprevazutul fara a-i arata nerabdarea mea. Aura ei de frumusete nuantata cu erotism. Da! Esti frumoasa, da, esti superba. O incurajez, ea continua, intra in rol, are umor.

Nathalie este mai mica, are cincisprezece ani. Tatal ei o aduce la scoala. Lungimea si forma picioarelor ei, chipul ei … Cum ar putea cineva sa creada ca ea este inca un copil in corpul acela de femeie? As vrea sa ma joc cu simplitatea ei, cu puritatea si cu acea nota inexplicabila de animalic din ea. Sugereaza ca trupul ei nu este al ei, ci doar un instrument pe care-l controleaza perfect, cu gratie. Nathalie este delicioasa, constienta de frumusetea ei si captivant de sincera. Nathalie are incredere in mine, corpul ei se misca spontan, imagineaza un dans. Danseaza incet … nu-mi reduc modelele mele la recuzita pentru satisfactia mea.

Am crescut, iar fotografiile mele au crescut si ele. De data asta il spionez pe Leon ce joaca rolul cuiva care nu ma vede. Un mod ursuz, un act de timid, ei da, un aspect arogant. Parca am fi la inceputul filmului Blow Up. Eu il vad in gradina lui, de departe. El este pe deplin constient de frumusetea lui; este mai in varsta, are treizeci de ani.

Viata merge mai departe. Mereu ma refer la fotografiile mele ca la un fel de jurnal personal. Acum fotografiez peisaje. Peisajul ma inspira. Dar si oamenii ma inspira; si este un schimb care imi ofera mie subiectul fotografiat ce ma intereseaza. Totusi, prefer oamenii peisajelor. In ciuda frumusetii lor, in ciuda sublimului unora dintre ele, nu-mi plac peisajele. Incerc sa le imaginez ca si curbe, curbe ale unui organism si invat sa le apreciez zi de zi. Reconciliere.

Imi place sa ma trezesc pe partea lui, idealizez, iar apoi ma ocup de pat, cearceafuri … Imi gasesc incet somnul meu si visul de a zbura. Sentimentele mele par a fi reale, trezirea mea e violenta, inabusita de aerul in care am plutit: insuportabil. Un usor inec, neted. Un vis sau un cosmar. Depinde cum se termina. Un sentiment cunoscut. Acum 18 ani, chiar de ziua mea, aproape ca m-am inecat. Am experimentat drumul incet de la lumina spre intuneric, dar si pe cel invers. De-aia si pot sa scriu astazi. Acum vine experienta mea subacvatica.

Inecul nu este intotdeauna neted, moartea nu este inca acolo; imi imaginez o coma profunda sau o stare aproape de coma … anacronica. Moartea nu mai este neagra ci doar tulbure. Ma scufund in intuneric si ma trezesc acolo. Joaca-te cu lumina si esti pierdut. Ea e – poate – singura care te ghideaza. Lumina mea devine seducatoare din nou, dominanta, invulnerabila.

Abandonarea corpului are un inteles diferit. Somn usor. Dar ce este somnul? A adormi inseamna a dormi singur.; Langa cineva. Inseamna sa visezi singur, alaturi de cineva. Este trist sa dormi. Somnul separa oamenii. Chiar si atunci cand dormim impreuna, suntem singuri. Chiar daca ne lipim impreuna sa formam o singura entitate. As vrea sa imortalizez aceasta entitate, care nu va dura, care nu va exista in viitor.

Actorii principali ai fotografiilor … sunt uneori timizi, aproape jenati. A fi un fotograf inseamna a deveni de multe ori un comediant, care distreaza oamenii, care-i destinde.

-Ti-e frica de inaltimi?
-Da.
-Ti-e frica sa fii rece?
-Da.

O atmosfera linistita – de cele mai multe ori -, rezervata, reduce numarul de oameni din jurul nostru, intimitatea este cea mai placuta intr-un portret. Click-ul aparatului antreneaza din nou „actorii” sa se lase a fi ei insisi absorbiti de film iar eu astept inca momentul in care voi surprinde o privire, o atitudine pretioasa, o stare speciala.

Asta inseamna pentru mine fotografia.

4 comentarii pe “Fotografia, in o mie de cuvinte

  1. Q: Ce reprezinta fotografia pentru tine?

    A: Pentru mine fotografia este o joaca si o provocare. Joaca pentru ca ma distreaza, relaxeaza si ma binedispune. Provocare pentru ca trebuie sa gasesc o cale pentru a face vizibile pentru ceilalti imaginile/impresiile din memoria mea. 🙂

    1. este minunat ca-i asa (si joaca si provocare). de altfel provocam regizand, nu? cautand lumina cea mai buna, asteptand sa nu mai bata vantul ori din contra, dorindu-ne sa bata?! pandim, asteptam, provocam, regizam si prin toate astea, ne jucam.

      multumesc pentru raspuns si imi cer scuze ca am raspuns cu intarziere. promit sa nu se mai intample. 🙂

  2. Multumiri pentru raspuns… si nu numai (wink-wink)!
    Si o mica corectie… lumina cea mai buna nu se cauta… se creeaza… 🙂

  3. Gabriela Pacea

    - Edit

    Reply

    Lucia, cunoscandu-te personal si vazand ce poze faci, afirm cu tarie ca esti un om care-si exprima trairile cu usurinta cu care putini sunt inzestrati. Felicitari!

Comentati?