„Coloană de mașini pe Mihai Bravu. Un Mihai Bravu săpat, plin de gropi, pregătit să fie asfaltat. Peste vreo 6 luni, probabil. Traversând strada, la vreo 7-8 mașini în fața mea, complet prin loc nepermis, o bătrână în scaun cu rotile. Pe macadamul ăsta răzuit, se mișcă tare greu. Un benveu negru oprește, brusc, lângă ea. Și ușa se deschide. Iese un tip la costum, tuns gen militar. Arunc telefonul din mână și scot electroșocul din cotieră, gândind „Dacă te iei de babă, îți f*t un milion juma’ de volți în carcasă, de dracu’ te ia”. Ăsta se duce spre bătrână, zicând ceva, eu scot un crac din mașină, deși e cam departe să ajung în timp util. Și, apoi, îl văd cum ia scaunul de mânere și începe să îl împingă către trotuar. Trece prin fața mașinii lui. Ridică mâna, autoritar, iar mașina care venea, pe cealaltă bandă, oprește. Și duce scaunul până la marginea drumului. Se apleacă și îi sărută mâna bătrânei. Îi sărută mâna, bă. Apoi fuge la mașina lui, mulțumind cu un gest al mâinii, celor care au oprit, sare în mașină și demarează.
Iar nicolexu reintră în mașină, rușinat. Ghiuj bătrân, te-ai molipsit de la toți cei care cred că oamenii sunt esențialmente, răi. Boule!” – Mircea Nicolescu
