Orasul in care a coborat seninul – Chefchaouen nu e un oras al apelor chiar daca centrul lui istoric pare ca radiaza un ocean de albastru. Exista in acest oras marocano-spaniol traditia de a picta peretii exteriori ai caselor, portile, usile, gardurile, caldaramul si chiar ghivecele in albastru (de fapt in nuante de albastru, in functie de preferinte si posibilitati). (Sursa foto)
Populatia evreiasca, acum absenta din oras, a inceput aceasta practica in urma cu sute de ani. Chefchaouen (sau Chaouen, cum este deasemenea cunoscut) a fost fondat in 1471 iar la scurt timp dupa aceea a fost populat de un val de refugiati evrei si musulmani sositi din Andaluzia, Spania. Au trait in buna intelegere pana in 1760, cand sultanul din acea vreme le-a ordonat sa se mute in Medina. Acolo familiile de evrei si-au construit, in stil andaluz, caminele lor pe care, pentru a le diferentia de casele verzi musulmane, le-au vopsit adaugand indigo in laptele de var.
Chefchaouen insa nu a devenit „The Blue City” pana in 1920, cand bleu-ul evreiesc a devenit efectiv un trend. (Dupa secole de izolare fortata aplicata de catre Vest, Chefchaouen a ajuns sub control spaniol in 1927 iar regulile marocane au incetat sa se mai aplice in 1956.)
Nu mai exista populatie evreiasca in Chefchaouen, deci niciun motiv de a pastra obiceiul pictatului in albastru. O explicatie oferita uneori este acea ca nuantele reci pastreaza racoarea in interiorul caselor. O alta spune ca apara casele de spiritele rele ori de insecte. Cu certitudine, intr-o anumita masura, omiprezentul albastru inspira la mandrie civica, sentimentul de apartenenta la un loc ce a fost transformat de-a lungul a atator generatii de variatii infinite ale unei singure culori care intr-o zi senina, luminoasa oglindeste cerul. (sursa fotografie de prezentare)
Blue City: Chefchaouen, Morocco. from Jungles in Paris on Vimeo.