Tratament cu umor pentru varsta

tratamentStiu ca am 20 de ani doar in suflet si in minte 🙂 In rest, port povara anilor din buletin. Nu-i nevoie sa ma consolati, glumesc desigur, insa nu e niciun secret ca imbatranim! Totusi, vorba cuiva: „astazi, draga mea, se imbatraneste mai greu”. Asadar, sa-i dovedim inteligenta noastra si sa-i aplicam tratament cu umor!

Cand aveam optsprezece ani imi spuneam varsta ca pe o declaratie de independenta, cand am trecut la douazeci o spuneam cu mandrie, cand am schimbat prefixul la trei am plecat de-acasa la mare fara telefoane, fara sa las vreun indiciu unde pot fi gasita doar ca sa nu primesc felicitarile de ziua mea. De-atunci m-am impacat cu mine si cu varsta mea. Dar tot nu-s de parere ca un om trebuie judecat dupa cat de mult sau de putin a facut umbra pamantului, ci dupa cate cunostinte, stiinta, experiente a acumulat de cand a venit pe lume.

Stiu eu ca se spune, si chiar e asa, ca tineretea e doar o stare de spirit, insa cand te lovesti in permanenta de intrebarea „ce varsta aveti?” trebuie sa ai si niste raspunsuri cu care sa nu-i pleznesti peste ochi pe-aia de n-au invatat pana acum ca e cel putin o mitocanie sa tot intrebi netam-nesam „da’ ce varsta aveti?”. Cum a devenit „tocit” genul „treizeci si restul ma priveste” iar varianta numararii exacte a clipelor de cand am aparut pe planeta si pana in prezent nu este intotdeauna o optiune, o sursa de inspiratie (pentru mine, dar poate si pentru voi) ar putea fi fotografia de pe extrema. Promit sa mai caut si sa va mai invit la un nou tratament curand. (Foto: Pinterest)

Comentati?