„Poveste de Craciun, cu o pupaza si final fericit.
Abia ce am pus geana pe geana, cand o pupaza batrana, impielitata si cam excentrica, incepu: „pu, puh, pu!”, desi teiul era desfrunzit. Am prins-o pe Mot(z)ata, am intrebat-o ce naiba vrea, i-am dat o castana-n mot(z), am ametit-o si i-am zis sa ma lase-n pace, ca acuma sunt mare si nu ma mai duc de mult la furat cirese, iar lingurarii corporatisti isi iau ceaiul cu lapte in termos. Apoi, am luat-o de-o aripa, am tarat-o pe hol si i-am aratat ceasul-cuc, mostenire de la o bunica avangardista.
Atunci, desi i-a venit sa lesine, pupaza batrana, impielitata si cam excentrica, a inteles ca nu mai are loc in lumea Matrixului Reloaded. Mi-a fost mila de ea si am decis sa-i redau sentimentul utilitatii. Mai eram si in prag de Craciun. I-am luat profesor de la scoala germana, privata, din centrul vechi, si i-am promis ca, daca invata sa-mi cante „Have Yourself a Merry Little Christmas”, o sa-i citesc in fiecare seara recomandarile de pe Daily Cotcodac. I-am intins palma dreapta, mi-a intins aripa dreapta, si de atunci suntem prietene bune.
Craciun Fericit!” – Delia Apostol