Lectia de dragoste
„Astăzi am trăit o minune de întâmplare: eram în mașina, pe Batiștei (sau Batiște, cum e corect?).
Opresc la o trecere de pietoni, aștepta un domn să treacă., un domn în vârstă. De fapt, nu voia să treacă, avea nevoie de ajutor. Am deschis geamul și m-a rugat să-l iau până la Intercontinental, avea ceva de făcut în zonă.
A urcat și am primit lecția de dragoste de viață.
Are 87 de ani, trăiește singur aici, „soția a plecat demult dintre noi”, fiica sa este la mii de kilometri depărtare, acolo s-a îndrăgostit, acolo a rămas, iar dânsul nu are de gând deloc să abandoneze viața: își antrenează zilnic memoria, psihicul și fizicul, citind, ascultând muzică, umblând prin lume, punându-se în temă cu ce se tot întâmplă „pe planeta asta din ce în ce mai nebună.”
Nu s-a exprimat ca și cum nu-l mai interesează ce o să fie după ce va pleca de-aici, cum tot aud la oamenii trecuți de 70 de ani…
Am ajuns, l-am ajutat să coboare, m-a îmbrățișat și mi-a mulțumit. I-am mulțumit și eu pentru că m-a ales pe mine. Am rămas pe loc uitându-mă după dânsul: înalt, elegant, cu pardesiu clasic bej, cu eșarfă asortată, cu mănuși maronii și pantofi la fel, drept și demn, cu fața senină, a plecat prin ploaie. Nu, n-a plecat prin ploaie, a plecat mai departe, prin viață. 🙂 ” – Anca-Mantescu Marinela