Dor … O definire frumoasa a Parintelui Staniloaie via Cristina Lazar: „Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gandirea cu placere la fiinta iubita, dar departata; nu e numai simtirea unei necesitati de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorita distantei si trebuintei de ea. Ci in
dor
e prezenta intr-un fel propriu si in grad foarte intens o duiosie, un sentiment indescriptibil, in care inima se topeste de dragul fiintei iubite. Dorul e apropiat de tandrete, dar are un caracter mai spiritual decat aceasta. Dorul e duiosia distantei, franata de meditatie. Dorul e marturia comuniunii adanci, duioase si lucide, in care traieste poporul roman.”
o piatra
- Edit
daca nu incheia cu „poporul roman”,
Doamne, cit m-as fi identificat…
– dorul e atit de individual…irepetabil, incomparabil si inefabil – atit pt cel care-l traieste, cit si pt cel care stirneste un dor dulce-chinuitor
– ce-are a face poporul cu asta?
(lingvistic, stiu, s-a referit la intraductibilul ‘dor’- dar au si englezii spleen-ul lor si nu cred ca am inventat noi roata- poate islandezii au, ca si pt zapada- zeci de cuvinte pt ceea ce noi numim noi „dor”)
ca un expert deja, 🙂
cred ca pot spune ca
dorul e o taina-
linga cele mari.
Glazen oog
- Edit
Ce frumos articol despre dorei… 😀
Lucia Reich
- Edit
„dorei”-i tai sunt niste mici si multe doruri sau doare?! 😆
Glazen oog
- Edit
Doare dorind doar doruri de dor dogoritor… just kidding… 🙂
Doreii mei sunt doar niste muncitori…nimic altceva… 😀
o piatra
- Edit
doreii mei sint si mai si!
din-aia care rulz!