„Cupluri ciudate – Fenomenul de godzilizare

Ca-n bancul cu iepuraşul: curăţ puşca şi vorbesc prostii. 😊
Dar am acum ceva timp la dispoziţie şi m-am gândit să va împărtăşesc una, alta.
În multe situaţii din viaţă am stat în faţa unor cupluri ciudate. Să-l numim pe el Gigel şi pe ea Godzilla. Nu ştiu dacă gigeii au fost de la bun început atât de obedienţi, sau dacă ele s-au godzilizat ulterior.

Pe vremea când eram profesoară am asistat la multe situaţii penibile când Gigel nu deschidea gura deloc ca să pună şi el vreo întrebare despre odraslă. Ori, dacă deschidea gura, era imediat redus la tăcere.

Aveam colege de cancelarie care credeau că-şi controlează bărbaţii dacă ştiu pas cu pas ce fac, ori dacă le cer întreg salariu (desigur însoţit de fluturaş).

Zilele trecute am aflat apogeul godzilizării. Poate o fi și mai rău, dar nu știu eu alte situații. Un amic al omului meu voia să-i ia un pui de pisică fetiţei lui. Și trebuia să fie o surpriză. Am convenit asupra unei vizite. Teribil de încurcat, amicul i-a spus lui Adrian că el nu poate veni decât în pauza de prânz. A precizat că lucrează la bancă, iar soţia ştie că face până acasă jumătate de oră şi nu poate justifica alt timp.
Omul meu i-a zis: – Dar nu poţi spune că ai şedinţă, sau că ieşi la bere cu băieţii?
Săracul individ a oftat în telefon şi a răspuns sec: NU.

L-am cunoscut ulterior. Mă aşteptăm să fie vreun Brad Pitt, răvășitor de frumos și dezirabil. Iaca nu arăta deloc așa, ci ca George Constanza din Seinfield, doar că fără urmă de zâmbet pe buze. Trist. Mi se pare o formă de castrare psihologică să ajungi chiar așa. O centură de castitate pusă de la bun început peste orice acţiune.

Unde începe libertatea unuia și se sfârșește a altuia?

Ce iubire mai poate fi în forma de control absolut?
L-ai cunoscut pe Gigel cu motor şi cu părul mare, iar acum îl vrei tuns, cuminte, devreme acasă, depersonalizat, să se încoloneze ordonat în weekend spre mall ori Ikea. Apoi Godzilla se plânge prietenelor că Gigel nu mai e tandru, nu mai e romantic, iar pasional chiar deloc. Dar ea a omorât orice urmă de iubire şi dorinţa în bietul Gigel.

Nu ştiu dacă acest fenomen de godzilizare a început la unele odată cu punerea pirostriilor pe cap, sau gigeii le-au luat gata godzile. La început mi-a fost milă, apoi m-am gândit că alegerile sunt la îndemână tuturor.
O să se ajungă la următorul dialog:
– Mă iubeşti?
– Da.
– Atunci dă-mi parola de FB, de la e-mail, de la carduri, fluturaşul de salariu şi orarul de la serviciu. Până când moartea ne va despărţi.” – Candice Prohanca-Dragota