Secvente

Vi se intampla sa mergeti prin oras si sa intalniti secvente de povesti: o poarta ce mai pastreaza inca semnele maretiei ei de odinioara, un balon ratacind printre case, purtat usor de adierile vantului, un pantof parasit, un fotoliu schiop pe care zaboveste o pisica … Va imaginati ce au fost, cum aratau, pe cine au bucurat in momentele lor de glorie?

„Traian. Azi. Pe dupa masa, ca timp. Un pantof cu toc. Mic, tocul. Pare-se ca a fost candva comod. Piele, talpa de talpa, cum ziceau bunicii mei. Pare-se ca a fost candva alb. Pare-se ca a topait candva in el o femeie fericita. Sau o fi lasat semnele durerii pe vreun picior. Zace depresiv in vitrina cizmariei dezafectate de ani, fara ca cineva sa-i simta lipsa. Zace murdar si singur ca intr-un azil de pantofi care nu a mai primit finantare.

Burghelea, aproape de intrarea cu Sfantul Stefan. O pasare impaiata intr-o jardiniera. O pasare care a fost candva libera, o pasare care a avut sau nu pui, o pasare care poate visa sa intreaca avioanele, o pasare care a trait cat i-a ingaduit pusca, nu timpul. O pasare care a ramas impaiata , captiva intre fiinta si nefiinta, intre adevar si butaforie, o pasare cu inima de rumegus, o pasare care n-a mai ajuns niciodata in raiul pasarilor.

Danseaza pana ti se rup pantofii si zboara pana cand te dor aripile! Asa mi-au zis toate lucrurile din Bucurestiul din zona Foisorul de Foc!” – Oana Bucur

fotografie © Ioana-Steluta Manea

Comentati?