Aproape doua minute de poezie animata. Cinematografia nu doar captureaza a moment in time, o clipa, ea face o poveste din asta. Iar povestile clipelor astfel adunate se spun din nou si din nou, intr-un fel de bucla, ca si cum timpul – pentru acele scurte clipe – s-a oprit. Ca si cum timpul ar sta in loc. Printr-o abordare diferita Ana a ales sa prezinte colectia ei de fotograme intr-o forma non-lineara, luind privitorul printre imagini si sunete intr-un parc de distractii. Simplu, dar eficient. Munca ei este cu adevarat inspirata. In ce fel va folositi voi imaginile pentru a ilustra niste povesti?
Parcurile de distractii sunt adesea locurile cu neasteptata poezie, facute din lumini ceva mai multe si mai luminoase decat obisnuita lumina de zi cu zi, de sunete stridente de cele mai multe ori si de mirosul ce iti aminteste mereu de copilarie. Ana Dumitrescu este creatoarea acestui scurt, prea scurt, film, o poezie animata care ne ofera un moment de delicatete.