Barza si hoata

O veche poveste poloneza spune ca la un moment dat broastele, soparlele, serpii si alte animale similare au devenit atat de numeroase si cauzau asa de multe probleme incat Dumnezeu le-a adunat si le-a pus intr-un sac pentru a scapa de ele. Ii dadu sacul unui om, cu instructiuni clare sa goleasca sacul in mare. Curiozitatea il invinse insa pe omul slab care deschise sacul sa vada ce este inauntru. Toate animalele au scapat si s-au ascuns, astfel ca Dumnezeu il transforma pe om intr-o barza care sa faca treaba asta toata viata: sa le vaneze si sa curete mizeria facuta.

Cea mai cunoscuta postura a berzei este aceea de furnizor de bebelusi. Cu totii am vazut macar o data imaginea unei berze in zbor purtand in cioc micul motiv de bucurie spre noi parinti. In mitologia greaca barza era cea care fura copilul si il ducea departe. Asta din pricina ca Gerana, frumoasa regina a pigmeilor a fost transformata intr-o barza de catre Hera, una dintre zeitele pe care le-a suparat. Ca barza Gerana a incercat sa-si rapeasca propriul copil, Mopsus, pe care il iubea, dar a fost in permanenta alungata de catre fostele ei rude.

In mitologia nordica si in folclorul altor tari barza reprezinta angajamentul pe viata pentru valorile familiei, berzele fiind considerate a fi monogame, desi asta nu este stiintific demonstrat. Pentru crestinii timpurii, barza era emblema unei casatorii caste iar acest simbol a rezistat pana in secolul 17.

Berzele, sufletul si viata de dupa – In mitologia egipteana barza a fost adesea asociata cu Ba sau personalitatea, caracterul individual unic al fiecarei fiinte umane. Ba sau sufletul era reprezentat de o pasare, de obicei o barza cu un cap de om. Egiptenii au legat comportamentul migrator al berzei cu plecarea si reintoarcerea sufletului de la/la omul adormit; credeau deasemenea ca Ba ar putea reveni in coprul unui decedat pentru ca acesta era caminul sau de drept.

Originile exacte ale mitului berzei nu sunt complet clare, mitul fiind atat de imprastiat in cateva diferite culturi drept simbol al maternitatii, nasterii, fertilitatii, monogamiei si familiei. Se credea sau cel putin asa s-a transmis in timp, ca sufletele copiilor nenascuti traiau in zone din preajma apei precum mlastini, puturi, izvoare si iazuri, si cum berzele frecventau aceste zone era usor de presupus ca ele salvau sufletele bebelusilor din ape si le duceau parintilor lor. Intr-un fel credinta asta persista si astazi in cultura populara moderna a multor tari simplificata in povesti pentru copii conform carora barza este cea care aduce copii pe lume.

Berzele au fost intotdeauna incurajate sa-si faca un cuib pe casele sau proprietatile oamenilor in speranta ca vor aduce fertilitate si prosperitate caminului pe care il vor alege. Cuvantul ebraic pentru barza era echivalentul lui „mama buna” iar grija pe care o poarta berzele puilor lor, acolo in cuiburile de la inaltime, a facut din berze un simbol raspandit pe scara larga pentru ingrijirea parinteasca.

Astazi inca descriem barza drept un mod prin care bebelusii ajung printre noi pentru ca nu vrem sa explicam copiilor nostri care e povestea cu sexul sau nasterea.

Ideea „sapatului” dupa povestea berzei mi-a fost inspirata de o postare de zilele trecute, vazuta la Oana. Scria Oana asa: „Prea frumos pentru a nu fi dat mai departe. Portia de viata de azi ­čÖé Serviti!

Wow, cea mai frumoasa poza din cate am vazut in ultima vreme! Miracol de taiat respiratia. M-a trimis direct in copilarie, cand vanam cu privirea berzele dragutele.”

Era vorba despre fotografia aceasta, cu adevarat un miracol de taiat respiratia:

berzele-DorinLucianSveduneac

A fost postata initial de Andrada C─âruntu care zice ca a studiat psihologia la Babes-Bolyai si e din Cluj. Oana i-a apreciat-o iar ea a multumit, intr-un comentariu mai sus insinuind chiar ca are si o poveste despre felul in care a momit berzele sa pozeze in pozitie pe fiecare capita. (vedeti print screen-urile de la final).

Problema e ca mandra nu are nicio jena ca a lasat sa se inteleaga ca fotografia ii apartine iar pe Facebook daca vrei sa raportezi o fotografie furata nu ai decat optiunea de a fi proprietarul ei, altfel nu ai cum s-o raportezi. Cate astfel de fotografii n-or mangaia fals orgoliul unor impostori!

Pentru ca domnisoara nu a vrut sa ne spuna care este povestea, pentru ca a acceptat fara nicio jena laudele, ba chiar a insinuat ca exista o poveste mai lunga, am s-o spun eu scurt: este o furaciune or-di-na-ra!

Fotografia este facuta in Frasin si a facut parte dintr-o expozitie dedicata Bucovinei in 2015, expozitie ce i-a avut ca autori pe Sorin Onisor si pe Dorin Lucian Sveduneac. Fotografia ii apartine celui de al doilea. Daca eu nu stiam fotografia si nu o vedeam la Oana ramanea mandra cu laudele primite cu nesimtire pentru fotografia minunata pe care si-a asumat-o. Nici asa nu cred ca a patit mare lucru si asta ii incurajeaza pe toti ceilalti care-si fac un obicei din a posta fotografii fara sa acorde drepturile autorilor.

berzele2-DorinLucianSveduneac

Parerea mea este ca oamenii care au un pic de vizibilitate si multi urmaritori trebuie sa ii traga de urechi pe hoti, altfel astia (ca si mandra in discutie) sunt nesimtiti si-si permit orice. Nu-i mai mangaiati pe crestet, nu le mai acceptati scuzele, pur si simplu spuneti-le in fata ca sunt hoti oprdinari. Eu am facut capturi de ecran cu care ilustrez articolul si sper sa il facem viral, sau macar sa ajunga la cat mai multi oameni care sa inceapa sa ia atitudine. In primul rand chiar autorii fotografiilor. Dragilor trebuie sa ii raportati, sa li se inchida contul o zi, doua, cinci … ca pricep ca in judecata nu se aventureaza nimeni sa ii dea.

hoata1

Comentati?