Curțile frumos aranjate

„Îmi plac curțile frumos aranjate, cu gazon tuns impecabil, brăduți, arbuști şi flori care respectă anumite reguli ale designului/ peisagisticii, foișor din lemn şi grătar din cărămidă, dar nimic nu se compară cu frumusețea curților şi grădinilor (aproape) sălbatice, cu iarba crescută mare (pe care o mănâncă din când în când găinile special lăsate libere, pentru că are un scop utilitar, nu unul estetic), pomii fructiferi care par aruncați la întâmplare, la fructele cărora, ca să ajungi, trebuie să ocolești flori de toate soiurile, plantate printre ei. Trebuie să fii foarte atent căci, dacă vei călca vreuna dintre ele ştii că eşti un om mort, indiferent în curtea cui te afli – bunică, mătuşă, vecină, chiar şi mamă – pentru că florile sunt sfinte şi tu ţii minte foarte bine ce scandal a ieşit în primăvară sau în urmă cu doi ani când, din greşeală, bunicul, unchiul, vecinul sau tatăl, a săpat narcisele, lalele sau garofiţele şi s-au pierdut, iar de atunci bunica, mătuşa, vecina sau mama nu au mai găsit soiul ăla atât de frumos în tot satul.

Aş putea petrece toate zilele de vară în astfel de curţi, zile caniculare în care te topeşti de căldură, iar fiecare adiere de vânt e o binecuvântare, zile secetoase în care simţi mirosul prafului care aduce cu el dorul de ducă, zile ploioase, izbăvitoare în care iubeşti mirosul pământului ud. Acolo, pentru mine, timpul stă în loc.” – Gabriela Dima

Comentati?