Bucuresti, te iubesc. De ce ei pot si noi nu? Sa-l iubeasca, despre asta e vorba … De ce ei au ochi sa vada si noi avem doar vorbe de ocara? De ce ei gasesc cate ceva atragator la fiecare colt de straduta, alee de parc, zumzet de glasuri si noi nu? De ce sunt posibile aceste exercitii de admiratie la straini, dar la noi nu? Ne-am obisnuit prea mult cu proasta crestere, mitocania, mizeria din jur si asta ne obtureaza retina?
E-adevarat ca si ei sunt un pic dezinformati, cum este doamna care a scris cea mai frumoasa declaratie de dragoste Bucurestiului si parcurilor sale. Spune domnia sa ca sunt multe. Cred ca nu stie cat de mare e Bucurestiul si cat de putine sunt zonele verzi in alta parte decat in apropierea Herastraului, unde locuieste. Dar asta nu reduce cu nimic frumusetea randurilor sale. Bucuresti, te iubesc:
Ca nou-venită în Bucureşti, a trebuit să intru în vorbă cu români care, invariabil, mă întrebau: „Îţi place Bucureştiul?”. Când răspundeam cu entuziasm „Iubesc Bucureştiul!” mă loveam instantaneu de o a doua întrebare: „De ce îl iubeşti?” Intensitatea acelor momente nu lasă loc de falsă modestie.
(…Pentru intregul articol click aici)
După decenii de greutăţi şi victorii, Bucureştiul a adus ideea de parc aproape de perfecţiune. Şi iată că, la un sfârşit de săptămână cu vreme frumoasă, zeci de mii de români inundă Herăstrăul, ies de la metrou în grupuri mari şi sunt absorbiţi de braţele primitoare ale parcului, atât de atrăgătoare încât nimeni, inclusiv eu, nu se poate abţine şi zâmbeşte. Şi iată că da, sunt sinceră atunci când le spun românilor că iubesc parcurile şi ei sunt mereu de acord: „da, da”… (Patti Golden)