N-am sa ma apuc sa comentez despre calitatea invatamantului zilelor noastre. Pentru ca nu-s in sistem, pentru ca am prieteni care sunt niste dascali minunati si care fac mult mai mult pentru copii decat le cere scoala, programa si seria nesfarsita de incapabili de la conducerea Ministerului Invatamantului. Dar citind povestea adusa astazi de Oana nu pot sa nu observ ca a fost nevoie ca pe o strada, un om, care nu a facut decat sa auda si sa se implice un pic, sa le explice unor fete la final de liceu ca metamorfoza inseamna transformare. Invatatul pe din-afara, cuvant cu cuvant, fara sa priceapa sau – mai rau!- fara sa incerce sa intelega ceva este o prostie. Si noua ni se cerea, memoratul era la putere si atunci, dar am avut noroc si de profesori care-si iubeau meseria, si care ne-au spus intotdeauna ca daca vrem sa devenim ceva in viata nu trebuie sa incetam sa fim curiosi. Sa cautam sa aflam mai multe, sa citim in afara listei de lecturi obligatorii, sa intrebam si sa nu ne multumim niciodata doar cu ce ni se preda la clasa. Unde s-au pierdut toate astea? Si cum sa fie complicat pentru niste aproape absolventi de liceu sa vorbeasca despre metamorfoza iubirii, despre Nichita si despre poezia lui?
Oana Bucur: am venit cumva entuziasta la birou, le-am povestit fetelor – Vrabie si Roxana – si mi-au zis: astea se duc la scoala cu senzatia ca au dibuit poezia si vine porofesoara care le va pune 3 ca nu stiu pe de rost opiniile domnului manolescu despre metamorfoza iubirii. Amu chiar ca stau cu teama…
„Auzi fă : metamorfoza iubirii este ireversibilă! Dacă ne pică asta la BAC o căcăm.
Ridic ochii. In fața mea, două fete pe care le bănuiesc frumoase sub stratul gros de machiaj de la 10 dimineața. Amândouă vizibil speriate, întrevăd asta după îndârjirea cu care își încleștaseră mâinile pe coperțile unor caiete mari, scrise mărunt.
Le zâmbesc larg și prietenește și trag:
– Test?
– Da, zic ambele în cor firav.
– Nichita?
– De unde știți? Ca nici n-am ajuns la nume..
– E o poezie tare frumoasă. Și despre un sentiment pe care sigur îl experimentați.
– Dar e greu, e mult, nu putem sa reținem.
– Păi de ce să rețineți ceva ce a scris altcineva? Descifrați voi! Metamorfoza iubirii este ireversibilă înseamnă că : uite, ai iubit? Și tu? Bun! Metamorfoză înseamnă transformare. Î
nseamnă că, deși cel mai probabil poveștile voastre, astea de acum nu vor fi până la sfârșitul sfârșit, dacă iubiți din tot sufletul, în el, în voi, veți păstra această bucătică de iubire pură. Când veți mai iubi, veți iubi cu bagajul acesta, al primelor iubiri curate, pentru că transformarea s-a produs ireversibil, adică fără putința de a fi ca inainte. Uite, hai să o luăm cu inceputul. Asemănarea iubirii cu Leoaica, de ce cu o leoaică, v-ați întrebat? De ce nu cu o bufniță sau cu o gărgăriță?
– Că e periculoasă?
– E și periculoasă leoaica, ai dreptate. Asemănarea asta implică forță, deci. Și inteligență, leoaicele sunt șefele chiar și în fața leilor. Ați văzut vreodata un documentar despre lei ? Despre cât de șmechere sunt leoaicele? Despre cum își aleg partenerii? Despre faptul că sunt imprevizibile? Acum are sens comparația asta a iubirii cu o leoaică tânără care îți sare în față pur și simplu și nu-ți mai lasă vreo cale de scăpare?
– Da, e prima dată când ne gândim așa și ințelegem? Sunteți profă?
– Nu, iubesc doar poezia!
– Fată, aș vrea să mă asculte! Zic tot ce înțeleg când citesc asta, nu mă mai stresez cu referatu’ că oricum nu-l halesc.” – Oana Bucur